by John Costea

Am vazut pentru prima data orasul Hickory in primavara anului 1986, la invitatia varului meu Nutu Andras si a sotiei lui Fibia, si la insistentele fratelui meu Petre Costea.

Am gasit un orasel cu populatia la 30,000 la poalele muntilor Apalasi in Carolina de Nord. Era putin cam rece pentru unul venit din Los Angeles, dar m-am indragostit de aceste locuri la prima vedere, amintindu-mi de vestul Romaniei, mai precis podgoria Aradului. Am intilnit atunci pentru intiia data familia Mich si ospitalitatea lor, familia Precup care isi aduceau fetita la binecuvintare (la o biserica americana), si familia Salai. Pentru mine a fost o saptamina de relaxare si odihna. Putin am stiut eu atunci ce ne va rezerva viitorul, atit mie cit si familiei mele.
Imi amintesc ca atunci cind am ajuns inapoi acasa in Los Angeles i-am spus sotiei ”this is the place”. Primul raspuns a lui Victoria a fost ’’dar acolo nu este biserica romaneasca”, si a inceput sa imi explice ce inseamna pentru ea ”o biserica romaneasca”. Cu puterea mea de ”convingere” insa in ianuarie 1988 am impachetat putinul ce l-am avut in doua masini, le-am legat una de alta, si am pornit cross-country din Los Angeles la Hickory, NC.
Noi am fost a saptea familie de romani stabilita in zona Hickory, si fiecare familie mergea la alta biserica (americana). Intre timp s-au mutat alte citeva familii de romani, familia Oprea Marin si Maria, familia Lucaciu Daniel si Lidia, familia Costea Ilie si Anica.
In duminica dinainte de Memorial Day 1988, fratele Ilie Costea ne-a invitat pe toti la un picnic intr-un loc frumos ca ”raiul”, recomandat de fratele Mich, acest loc fiind Pine Mountain. Nu am fost dezamagiti de fel vazind munti inalti, impaduriti de un verde ”sanatos”, parcuri frumoase cu flori minunate, un piriu zburdalnic cu apa curata si rece ce se pravalea in cascade, loc unde copii nostrii incercau sa prinda pastravi, si locuri de picnic unde am fript pui si mititei. Ce mai, raiul pe pamint.
Ne-am adunat intr-o poiana, pe marginea unui piriu si ideea a fost exprimata ”ce ar fi sa incepem o biserica baptista in limba noastra”? Si astfel viziunea a prins contur si s-a materializat in dorinta de a pune bazele unei biserici baptiste de limba romana. Familia Nutu si Fibia Andras, familia Ilie si Anica Costea, familia Nelu si Victoria Costea, familia Daniel si Lidia Lucaciu, familia John si Becky Mich, familia Marin si Maria Oprea, familia Sandu si Emilia Salai, condusi de dorinta de a se inchina in limba si obiceiurile in care au crescut, calauziti de Duhul lui Dumnezeu au spus hotarit ”hai sa o facem”.
Trei saptamini mai tirziu de ziua tatilor (Father’s Day) intr-o calda zi de iunie 1988, in biserica Mountain View Baptist Church, s-a tinut primul servici, serviciul de dedicare a Bisericii Baptiste Romane din Hickory, NC. Pastorul bisericii american, Marion Powell – un om al lui Dumnezeu, un om cu viziune, cu dragoste si inima pentru romani, ne-a primit cu bratele deschise, impartasindu-ne viziune pe care i-a dat-o Dumnezeu cu privire la romanii din Hickory.

Inceputurile au fost slabe. Fratele Ilie Costea (care intre timp a trecut la Domnul), era diaconul si presbiterul bisericii, conducea serviciile divine si avea predicile. Eu tineam studiul biblic cu biserica si fratele Nutu Andras se ocupa de copiii bisericii. Actele de cult au fost facute de fratii Cocian Martian si fratele Titi din biserica sora din Atlanta – fratii si biserica au avut un deosebit impact asupra bisericii noastre, aratindu-ne dragoste si incurajindu-ne in inceputurile noastre.
In toamna anului 1988, familia Smilovici Teofil si Norica au simtit calauzirea de a se muta la Hickory, unde fratele a slujit ca si primul pastor al bisericii pina in anul 1989.
Familia Percy Livius si Mariana s-au mutat din Chicago in Charlotte in aceeasi perioada, si au pus umarul la lucrarea bisericii noastre. In ianuarie 1990, biserica a hotarit ca fratele Livius Percy sa fie ordinat si cu consimtamintul dinsului, am avut serviciul de ordinare in lucarea fratelui ca si pastor al bisericii. A fost o sarbatoare deosebita.
Fratele Liviu Percy a servit ca si pastor al bisericii pina in toamna anului 2003. Pentru biserica, aceasta a fost o perioada de crestere, de maturizare, o perioada in care am experimentat ca si biserica bucurii, dar si tragedii; ne-am bucurat de prima binecuvintare, prima nunta, primul botez, si am plins impreuna la prima inmormintare.

Personal pentru mine a fost o perioada de tranzitie, perioada in care din ascultator al Cuvintului, am trecut la a lucra efectiv in biserica ca si invatator de scoala duminicala.
In vara anului 1998, biserica crescind, si locul de inchinaciune de la biserica americana devenind neincapator, ne-a „fortat” in a ne gindi „outside the box” , si in urma cautarii calauzirii lui Dumnezeu, s-a nascut viziunea de a construi un sanctuar propriu al bisericii.
Nu stiu citi dintre noi am avut harul si privilegiul sa fondam o biserica intr-un loc nou, dar avind privilegiul de a construi un locas de inchinare e un har si mai mare. Fratele Nutu Andras, mai mult ca si oricare dintre noi a simtit si a inteles aceasta viziune si necesitate importanta de a construi un sanctuar in care sa ne adunam ca si biserica, si sa pregatim intr-un fel locul pentru exodul de romani ce se vor indrepta spre Hickory.
Cu un avint si o determinare deosebita, fratele Nutu Andras ne-a „contaminat” pe toti cu entuziasmul lui si cu dorinta lui de a face ceva pentru Dumnezeu si generatiile urmatoare. Peste 5 acrii de pamint au fost cumparate in zona Mountain View, si in toamna anului 1998 am inceput constructia locasului de inchinaciune. Prin harul lui Dumnezeu, si efortul fratilor, constructia a fost dedicata in luna mai 1999.

Este extraordinar ceea ce Dumnezeu poate realiza prin oameni cu viziune si determinati de a urma calauzirea Duhului, de a intelege ce inseamna jertfa pentru a realiza ceva frumos, care sa aiba rasunet in eternitate.
Multi romani, moldoveni, ucranieni, rusi, americani si alte natii, au gasit alinare, mingaiere, ajutor si mintuire in aceasta casa de rugaciune. Am vazut copiii nostrii crescuti in America primindu-l pe Domnul Isus ca Mintuitor si Domn in limba noastra romaneasca. Oameni care nu au stiut ce inseama nevoia de pocainta, s-au nici nu au auzit de Dumnezeu au ajuns la decizia de a- urma pe Domnul Isus.
Fratele Nelu Chitescu a slujit ca si pastor al bisericii noastre din vara anului 2004 pina in vara anului 2006. In vara anului 2006 biserica l-a ales ca si pastor al bisericii pe fratele Nelu Urs. Ii multumim lui Dumnezeu pentru slujirea, devotamentul si dedicarea pe care o are de a sluji biserica.
Biserica a trecut prin incercari, prin vremuri tulburi, dar in ciuda tuturor impotrivirilor, in ultimii doi ani, se simte in biserica un avint deosebit, un aer si un foc nou; copiii nostrii, tinerii nostrii si intreaga biserica e motivata ca sa creasca in umblarea cu Domnul Isus.
Am avut privilegiu sa aud marturii de pocainta genuine, din partea copiilor fratilor, izvorite dintr-o adinca pocainta si intoarcere la Dumnezeu.
Nu este creditul nostru, nu este meritul nostru, este harul lui Dumnezeu extins peste o mina de oameni din Hickory.
Fie Numele Lui cel Sfint binecuvintat pentru ca ne-a gasit vrednici ca ne ne incredinteze aceasta lucrare. A lui sa fie tot creditul, slava si gloria.

BULETIN ANIVERSAR