by George Danciu

“Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul. dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari, si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau, si sa-l fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese. Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: Izbaveste-l, ca sa nu se pogoare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el! Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada Fata cu bucurie, si-i da inapoi nevinovatia”- Iov, cap 33

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta, fara vorbe, fara cuvinte, al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamantul, si glasul lor merge pana la marginile lumii. In ceruri El a intins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca in drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor, si isi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavarsita, si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor. Oranduirile Domnului sunt fara prihana, si inveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii” – Psalm 19. 1-8

Dumnezeu ne vorbeste, in multe moduri: prin imprejurari, prin insomnii, prin visuri, prin furtuna, prin bunatatea Lui, prin Fiul Sau Isus Christos, prin Cuvantul Sau biblic.

Dumnezeu ne vorbeste prin boala. Nu putini sunt oamenii care au ajuns intr-o boala grava, deci o imprejurare-furtuna prin care Domnul le-a vorbit in asa fel incat “ei s-au gandit” ca ar fi timpul sa se apropie mai mult de Dumnezeu, sa-L caute prin rugaciune sau citind Biblia. Daca cercetam prin intrebari oamenii confruntati cu astfel de situatii, exemple gasim mai peste tot.
Dar, sincer vorbind, am trecut noi insine pe acest drum, si nu trebuie sa avem o “varsta”. Nu putini copii si tineri au fost incercati de diferite boli “incurabile” . Medicii s-au declarat neputinciosi in fata unor boli fara solutii, dupa care a intrat in actiune credinta in Cel care putea sa dea rezolvare oricarei neputinte.

Este de notorietate cazul uni om matur, Ioan Gabor din Oradea, marturie care se gaseste si tiparita, dar o putem asculta pe you tube intrand pe adresa: Click Aici
Ministrul Sanatatii, Proca, din anii 1970-1980, nu a fost strain de acest caz, ca si mai marii vremii, dar si majoritatea oamenilor din Arad. A fost supranumita si “ Minunea secolului XX”, indeosebi de cei care erau atei si ziceau ca nu exista Dumnezeu. Ioan Gabor povesteste el insusi de accidentul de munca propriu, urmat de arsuri complete ale picioarelor de grad IV (III – mai putin) de la brau in jos. Fusese instiintat de Dumnezeu mai inainte sa se intample, cand a auzit o voce care i-a spus: “s-a aruncat purim, sortul a cazut pe tine”. Fiindca fratele tau Tiberiu nu e pregatit, peste 2 ani “vezi ca vine o nenorocire de moarte peste tine”. Dupa ce a lucrat 20 de ani in intreprindere, cei carora le marturisea ca va muri peste 2 ani, nu le venea sa creada cele spuse. Timpul apropiindu-se, si-a achitat tot ce avea de achitat, crezand ca va muri, nu ca va fi de fapt NUMAI o nenorocire de moarte. In dimineata implinirii vremii, intre orele 4…5, cand era intr-un timp de rugaciune si meditatie, Dumnezeu i-a spus ca s-a implinit timpul. Banuiala era ca se va intampla acasa, mai tarziu, dupa ce-si va rezolva si alte probleme, asa ca s-a dus la serviciu, la Combinatul Chimic din Arad. A ajuns mai devreme de sosirea colegilor sai. Era iarna, zapada, ger. In unitate avea de trecut pe langa un bazin unde clocotea o solutie de soda caustica folosita in procesul tehnologic de curatire chimica. In mod normal, bazinul putea avea o inaltime de aproape 3 m de solutie, insa in acel moment, Dumnezeu a ingaduit sa fie de numai de cca 1 m. Apropiindu-se, s-a impiedecat, si de la o inaltime de 1 m a cazut in bazin fiind cuprins pana la brau de lesia caustica. De durere a strigat catre Domnul sa-L scoata de acolo, si, indata doua maini l-au ridicat de la spate si l-a pus la cca 4…5 m de bazin, de cealalta parte a bazinului.
A vazut ca de la genunchi in jos a ramas fra carne, numai oase, deasupra genunchilor pe picoare mai avea si carne pe ici pe colo. Si-a dat seama ca situatia e grava, ca nu mai poate trai, insa a inteles ca din moment ce Dumnezeu l-a scos, l-a scos numai pentru a ramane in viata, a trai. A strigat catre o echipa de muncitori care erau in departare si a fost dus la spital. Inca pe drum, in ambulanta, toti spuneau ca nu va trai, apoi mai erau 15 km pana la spital. Nu mai putea de sete, pe drum a primit apa. (De fapt, spune Ion Gabor, ca si Lazar a stat 4 zile in mormant, dar Dumnezeu l-a inviat. EL poate totul, la El nimic nu e imposibil, daca crezi). Si doctorii, lasand alt caz, pe masa de operatie, apoi la patul de reanimare, se intrbau rhetoric: “cum de mai traieste?” Pentru ca asa ceva e supranatural, nu se poate trai in asemena situatie, omeneste vorbind. Dumnezeu i-a intarit credinta, L-a crezut pe El ca va trai. Doctorii si asistentele credeau ca va muri fara indioala. Nu mai voiau sa-i dea apa, sa moara mai repede, sa nu mai consume in zadar timp, medicament, hrana, echipa de medici, asistente si aparatura etc. A stat 8 luni numai la reanimare. Apoi in total, aproape 4 ani.

Reamintesc ca in perioada 1945-1989, in era comunista, nu se mai credea ca exista Dumnezeu, decum ca Dumnezeu sa si vorbeasca!

Dupa accidentul de munca s-a facut o ancheta pe linie de protectia muncii. De la drumul de acces pin unitate (pe care circulau autovehiculele si oamenii) s-au vazut urmele bocancilor lui I.G. tip “ski”, pe zapada proaspata, circa 20 m pana la bazin, se vedea cum a alunecat cum a cazut, totul era ok, dar nu mai era nici o urma cum a fost scos. Trebuia sa existe o franghie, o scara, si urmele a cel putin 2 oameni, ca unul singur nu-l putea scoate- continua Ion Gabor marturia sa. In spital I.G. le-a marturit celor care-l intrebau, cum a fost scos, cum a strigat catre Domnul si El l-a ajutat si l-a lasat la cativa metri de bazin. Ei i-au spus, “bine, bine, dar stii ca noi nu credem asa ceva”, cazul va merge la procuratura-tribunal, se va judeca, ori noi nu putem risca asa ceva. Cazul a fost judecat la tribunal, n-au scris nimic de Dumnezeu si asteptau ca din clipa in clipa sa moara si sa claseze “cazul”, insa acesta s-a incapatanat sa nu moara, adica Dumnezeu l-a tinut in viata, mai exact. Viata si moartea sunt in mana Domnului.
I.Gabor, spune ca Dumnezeu le-a aratat minuni mai mari in spital si nu au mai putut sa reconstitie cazul cum au vrut oamenii. Cand Dumnezeu lucreaza (vorbeste) omul ramane rusinat si nu stie ce sa spuna. Pe I.G. multi il cunosteau de 20 de ani, si ziceau, omul acesta e in legatura cu extraterestri, ei l-au scos de acolo afara! Incet, incet, insa toti au recunoscut ca a fost mana Lui Dumnezeu, doctorii marturiseau ca se intampla un lantz de minuni: trebuia sa moara inca de pe drum, trebuia sa urle ca un animal de durere (daca nu era Dumnezeu cu el in strmtorare). Aveau cu totii ordin sa nu-i dea apa, ziceau doctorii ca e o “ metoda noua”, chipurile, ori cei arsi trebuie sa bea multa apa. Dupa plecarea acasa a medicilor, in prima zi, deci dupa ora 14.00, el cerea apa, si un bolnav i-a dat apa, dupa masa si noaptea. Dimineata s-a facut ancheta cine i-a data apa? Si i s-a interzis iarasi apa. La 9.00 a intrat in coma si si-a pierdut vederea mai bine de o ora. Fratele sau, Tibi, medic in Deva, sosise la spital, a vazut ca buzele trec spre vinetiu, bolnavul de linga patul lui a spus ca tot ceruse apa fara sa primeasca, asa ca a inceput sa-i dea apa. Bause 3, 5 litri de apa, pana se completase lipsa de apa din corp. Dupa un timp si-a recapatat vederea si cunostinta si a vorbit cu Tibi. Abia pe urma s-a trecut la perfuzii, care pana atunci nu primise. Ei se pregateau de inmormantarea lui, cautau sicriu etc
Apoi a facut si “aprindere de plamani”. Acum i-au dat cele mai bune medicamnte cunoscute la vremea aceea, dar fiindca nu putea fi intors de pe o parte pe alta, vindecarea nu sosea, scuipa snge si bucati din plamani, asa ca o moneda, care insemna moarte sigura in cazuri normale, dar acum cazul era in mana luiDumnezeu care vorbea. Cu anii, plamanii s-au refacut ca noi, numai glandele vocale au ramas putin afectate. Intre timp, murisera 117 persoane in spital, de diferite boli, unii mai tineri, mai importanti, de care se ingrijeau medicii cu mai mare atentie. Insa de I.G. se ocupa Insusi Dumnezeu in mod personal. I s-au infectat ranile de puroi, rani deschise pe suprafete mari, greu mirositor, a infectat si sangele, intrand in septicemie. Minune mai mare ca prima, cand a fost salvat de Dumnezeu din bazin, acum, cand sangele e infectat 100% si totusi omul gandeste normal- o minune de la Dumnezeu. Fapt constatat de unii din medicii care desi nu credeau ca exista Dumnezeu, acum recunosc cu greu ca e mana Sa acolo. El, Gabor, nu auzise de septicemie. Oamenii zic ca cei care au boli venerice, au cruci in sange: au o “cruce”- omul e putin vessel, altii, “doua cruci”- e nebun, cand are “trei cruci”- omul moare. Dar ca el avusese “o mie de cruci”- un cimitir de cruci, insa Domnul i-a dat zile si ani de viata! Medicina si stiinta a fost data peste cap, sangele (grupa O) i- a devenit curat. A contactat boala numita Escara, stand pe spate, timp de peste 3 ani, partea de jos a sirei spinarii curgea puroi cu sange. Acum e o cicatrice groasa. Tendoanele lui Achile sunt taiate, nu mai poate dirija laba. A fost legat cu picioarele sus, sa curga puroiul, timp de ani de zile, nepansat sub cortul din spita unde era tratat. Cu ace murdare cu care a lucrat la unul care a murit de cancer, i-a lucrat la flegmoanele care le avea. I-a facut o injectie cu solutie “alterata”-otrava, care i-a produs mari necazuri, dar dupa 7…8 luni a trecut si de acea incercare, revenindu-si si din acel chin care i-a produs basici. Deci au aparut multe complicatii. Dupa 8 luni a inceput sa nu mai fie nevoie de oxigen, sa poata vorbi. Doctorii cercetau multe, il intrebau multe, cum de mai traieste dupa boli de care se murea in cazuri similare. Cazul devenise cunosct in tara si in strainatate. Se rugau pentru el multe biserici neoprotestante (10 baptiste si mai multe penticostale, in Romania). De acum, toti au inceput sa creada ca exista Dumnezeu. Ion Gabor marturisea ca el crede ca Dumnezeul il va vindeca. Si incet-incet a inceput sa-i creasca carne pe picioare si chiar par. Mai are dureri, dar este o marturie pentru a arata ca Dumnezeu vorbeste si ce zice El se implineste. Nici crestinii autentici nu credeau ca el va ajunge sa si umble.

Ion Gabor marturiseste ca aproape tot timpul ca acolo in spital vedea un tinerel care il ajuta zi si noapte. Si el le cerea sa ii dea si aceluia de mancare. Asistentele ziceau, noi stim ca tu il vezi, dar noi nu-L vedem. Nu m-am gandit niciodata sa intreb, cine e? Asa de mult m-am obisnuit cu el. Ministrul Proca si altii se interesau de mine permanent. Ei toti stiau ca vorbesc si de un tanar. In timp ce eram pansat aveam niste frisoane groaznic de dureroase, ma durea creierul in cap. Un sofer tanar de 34 de ani a murit a treia zi in urma unor asemnenea frisoane. In timpul acestor dureri, fara sa-i ceara I.G., tanarul (ingerul) se lipea de el si-l sustinea sa poata trece prin acele clipe, apoi Gabor ii zicea “da-te mai incolo”! Imi cereau sa le spun cum era tanarul: cu timpul a inteles ca era un inger. Toti spuneam, dar si eu: Sa fi fost cel mai tare om din lume, si tot murea dupa 3 zile, de inima. Dar ingerul a tabarat langa el de i-a intarit inima (vezi Psalm 34.7 si 91.11). Si acum noaptea, cand nu poate dormi, deci in insomnii, il simte pe inger, care acum il “simte” stralucitor, dar intorcand capul nu apuca sa-l vada. A ajuns sa treca prin chinuri mari fara sa strige. Asa cum musulmanilor care se intors la Domnul, li se taie mainile, insa nu striga din chinul acela, pentru ca ingerul Domnului e cu ei in incercare sa-i intareasca. SI ACUM, zice I.G., ingerul Domnul e cu el si cu cei aflati in mari chinuri. SI AZI in Sudan si in alte tari musulmane sunt arsi sau taiati, dar ei nu striga pentru ca sunt intariti. Doctorii nu mai puteau rabda si ziceau: “Gabore striga! Nu mai pot lucra asa!”. Avem motive, foarte multe motive sa-I multumim Domnului, oricare dintre noi: pentru ca suntem sanatosi, ca putem merge, ca putem vorbi, ca putem vedea etc. Dar si pentru ca Dumnezeu este un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoie (cf. Psalm 46.1).

De 3 ori a fost declarat mort. In creierul omului se inregistreaza tot filmul vietii. De 3 ori l-au dus la morga. La revenire le-a spus tot ce au facut intre timp, vedea tot, auzea tot. Asa au inceput sa inteleaga si ei ca este Dumnezeu Atotputernic Creator, ca desi era acoperit la ochi, desi erau pereti, vedea totul. Duhul nu poate fi ingradit de pereti. Diavolul a introdus minciuna: “n-am vazut, n-am auzit”. Dar, daca venim la Dumnezeu si marturisim cat de mult am gresit, ce anume am gresit, sangele Domnului Isus Cristos ne curateste de orice pacat, daca venim cu pocainta sincera la Dumnezeu. Prin har si credina suntem mantuiti, e darul Lui Dumnezeu.

PE SCURT reamintesc si cazul descris intr-un cotidian American, cum intr-o zi un tanar si-a zis “ astazi e ziua mea sa fiu teribil”. Nu a mai tinut cont de o anumita zona imprejmuita si care avertiza ca e interzis scaldatul in acel loc pe care circulau si busteni in avale, in cadrul unui process tehnologic, si s-a aruncat sa se inbaieze si sa inoate. La un moment dat, din spate l-a lovit un bustean in cap, l-a ametit, apa il ducea la vale spre o zona tot mai periculosa, care ducea spre un grilaj ingust aflat inaintea unei cascade capcana, care anunta urmari tragice…. DAR, neastepat, este ridicat de maini puternice si depus pe un mal, in siguranta. Salvatorul s-a facut nevazut asa cum aparuse. Politia incepe o ancheta meticuloasa, in urma careia consemneaza intocmai cele spuse de martorii oculari, concluzia anchetei: in situatia disperata, cand tanarul nu mai avea forta si luciditatea de-a-si reveni din fata unei tragedii iminente, a fost salvat de ingerii lui Dumnezeu!

PE DUMNEZEU nu-L putem gasi unde credem noi ca este El, ci acolo unde zice El ca poate fi gasit. Dumnezeu spune ca El nu dispretuieste un duh zdobit, o inima franta. Dar ca e impotriva celor mandri. El se apropie de cei smeriti. Binecuvantati sunt cei saraci in duh, cei care isi plang pacatul si necazul inaintea Sa, cei ce alearga dupa dreptate si neprihanire, cei plini de mila pentru semenii lor, cei cu inima curata (sincera, fara masca si viclenie), cei care IL cauta din toata inima pe Dumnezeu, aceea il vor gasi ( cf. Matei cap.5).

Apostol Pavel in epistola sa catre Romani, spune: “Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: Cel neprihanit va trai prin credinta. Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabuse adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin”(cf. Romani, cap. 1, 18-25)
* *
Daca doua maini rebele, nu te-ar tine orb mereu
te-ai opri in clipe grele si privind cu drag la stele,
vei vedea ca-i scris pe ele- DUMNEZEU!

Daca doua mari zavoare , nu te-ar tine-ncatusat
ai sopti: ce mister oare scoate pasari cantatoare ?
si ti-ar spune orice floare- DUMNEZEU

Daca marea-nstrainarii, nu te-ar tine-n loc mereu,
Ai striga in largul zarii, cine-i tatal indurarii?
si ti-ar spune valul marii- DUMNEZEU

Daca ti-ai vedea vesmantul, care-mbraca vechiul “el”
Ai uda cu plans pamantul, dar privind cu drag Cuvantul,
Vei simti-in piept pe sfantul- DUMNEZEU !
* *

Dumnezeu vorbeste prin bunatea Lui
Apostolul Pavel dojeneste contemporanii, dar si pe noi, spunand: “Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, (cf. Romani 2.4-5).

Cand ne uitam cu bagare de seama, vedem cum Dumnezeu e Acela care ne-a creat, ne –a dat o viata, o cariera, o familie, copii si, poate, nepoti. El e Acela care da ploaia tarzie si ploaia timpurie, El face sa cresca tot felul de pomi si cerelale, zarzavaturi si animale, de care avem nevoie pentru trupul nostru. Tot asa, pentru suflet El ne-a trimis Cuvantul Sau si Duhul Sau cel Sfant sa ne adapam cu totii pentru o viata deplina, pe placul Sau si pentru gloria Sa.
Da, bunatatea Sa si purtarea sa de grija e aceea care ne indeamna la pocainta.

BUNATATEA LUI DUMNEZEU prezentata prin predica de la Rusalii a lui Petru, a avut urmari pozitive in primul secol:
“ Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: Fratilor, ce sa facem? Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna, si zicea: Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos. Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete” –(cf Faptele apostolilor cap.2 37-41).

DOMNUL ISUS CRISTOS in celebra Predica de pe munte ii invata pe urmasii Sai-(Cf. Matei 6.6-13)
“Ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa-I cereti voi. Iata dar cum trebuie sa va rugati: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vina imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi; si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci” AMIN! ALELUIA!