by George Danciu

Motto: „Viata sufletului sta in credinta.”- Ch.H.Spurgeon

Am citit ca un predicator facuse intr-o zi o vizita unei batrane sarace cu gandul s-o ajute cu niste bani. Batu la usa, dar nu primi nici un raspuns. Crezand ca nu e acasa, pleca. Dupa cateva zile o intalni la biserica si-i spuse: „Am fost pe la dv.; am batut la usa, dar, crezand ca nu sunteti acasa, am plecat. Voiam sa va dau un ajutor.” Batrana intreaba: „ Cam la ce ora?”. „Pe la amiaza”. „O, imi pare rau, v-am auzit, dar am crezut ca e proprietarul si vine sa-mi ceara chiria.”

Unii cred ca avem ganduri ascunse. Nu venim sa cerem chiria. Dorim sa gasiti mantuirea, viata vesnica pentru suflet. Totul e prin har, adica in dar, gratis. Vine de la Dumnezeu. El e Acela care da aceasta mare binecuvantare.

Din anii ’90 incoace, crestini americani, fara numar, vin la noi in tara sa-L propovaduiasca pe Cristos. Romanii isi ziceau ca fara nici o indoiala, pe undeva, urmaresc ei ceva. Ca nu e nevoie de ei sau de alti straini, deoarece suntem crestini de …. 2000 de ani! Ca doar nu au descoperit ei „ceva” in crestinism care la noi nu a ajuns. Prezenta lor misionara, deranjeaza pe multi, noi considerandu-ne increstinati de Sf. ap.Andrei !

IN 1992 eram la o biserica evanghelica cand s-a primit vizita misionara a unui COR de studenti din USA condusi de un profesor-dirijor. Au cantat cateva cantari crestine, apoi ni s-a dat textul cu cantarea de mai jos: „Am fost mantuiti, doar prin Isus”. Cum ei au invatat-o si in romaneste, dirijorul american ne indemna sa cantam impreuna, ridicati in picioare. A fost repetata de mai multe ori pana am prins melodia si mesajul cuvintelor. Dar s-a intamplat ca muzicalitatea notelor, dublata de „Ne-a spus” (al Domnului Isus): „Fara bani, fara bani , ati fost iertati” sa-mi sensibilizeze simtirea, iar ochii sa lacrimeze in voie afland cum iertarea ne este oferita in dar si ca „Fara bani vestea s-o dati!” / „Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant / C-am inviat din mormant!”

Am fost mantuiti, doar prin Isus

Si nascuti din nou, doar prin Isus.

Si trimisi de El, venim la voi

Sa fiti salvati, cum am fost si noi.

Ne-a spus:

Fara bani, fara bani , ati fost iertati,

Fara bani vestea s-o dati!

Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant

C-am inviat din mormant!

Pe pamant si-n cer, doar prin Isus

Suntem fericiti, doar prin Isus.

Si trimisi de El, venim la voi

Sa fiti salvati, cum am fost si noi.

Tinerii studenti aveau si o sceneta. Nu retin decat ca au patruns in sala printre noi, avand fiecare cate un pirón (cui de peste 10 cm lungime), iar cu varful ne zgaraiau usor, dar insistent, in palma. Am fost cutremurat de sentimentul trait de Domnul Vietii la supliciul de care a avut parte la pirónirea Sa pe crucea de lemn in locul nostru.

Cu timpul am constatat ca sunt multe promisiuni facute de Dumnezeu care ne surprinde si ne minuneaza! Dupa ’89, odata cu liberalizarea pietii, totul are un prêt. Se stie zicala romaneasca “Frate, frate, dar branza e pe bani!”. Totul costa. Vrei ceva? Platesti! Unde nu poti tu, trebuie sa chemi un altul, specialistul, si, platesti.

Deseori, Dumnezeu ne surprinde. Noi ne asteptam sa lucreze intr-un fel, dar El are o inima nespus de iubitoare, iar unitatile Sale de masura sunt peste puterea noastra de intelegere. Intelepciunea Sa e desavarsita, depaseste granitele cu care suntem obisnuiti. Doar Dumnezeu isi permite sa fie estrem de generos, dupa cum vom vedea.

Apostolul Pavel in Epistola catre Romani spune: “Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat. (Rom 4:4)

“ pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.(Rom 4:5)

“Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit”, este o afirmatie extraordinar de favorabila oamenilor. Indeosebi celor care au credinta. Dusmanii crucii lui Isus, socotesc aceasta afirmatie ca o invinuire la adresa lui Dumnezeu, pentru ca El ii primeste pe cei mai decazuti si ii mantuieste pe cei rai.

Sf. Ap. Pavel, spune ca prin aceasta decizie, “Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit”, Dumnezeu, ii face drepti pe cei nedrepti, iarta pe cei ce trebuie sa fie pedepsiti si este binevoitor fata de cei ce nu merita. Noi am gresit crezand ca daca un om este foarte bun, Dumnezeu ar trebui sa-l rasplateasca; si fiindca nu esti vrednic, nu ar fi nici o cale prin care sa te poti bucura de harul Lui. Suna tare ciudat, ca Dumnezeul Sfant, sa socoteasca neprihanit pe un pacatos. Noi gandim intotdeauna ca avem o bunatate si o vrednicie, si, credem cu incapatanare, ca asta ar trebui sa fie ceea ce atrage atentia lui Dumnezeu asupra noastra. Dar El stie ca nu e deloc vorba de bunatate, ca El spune: “Nu e nici un om neprihanit, nici unul macar” (Romani 3.10). El stie ca “toate faptele noastre sunt ca o haina manjita”. (Isaia 64.6).

Oamenii se mira ca Domnul Isus nu a venit in aceasta lume sa caute bunatate si neprihanire, la oameni, ci sa le aduca El bunatate si neprihanire oamenilor lipsiti de aceasta calitate, absolut necesara in ochii lui Dumnezeu.

Un avocat cinstit doreste sa apere cauza unui om nevinovat si sa-l justifice de faptele de care este invinuit pe nedrept inaintea judecatorului. Menirea sa este sa indreptateasca pe cel nevinovat, si nu ar trebui sa incerce sa acopere partea de vina. Nu sta in puterea si dreptul omului sa justifice pe un vinovat. Aceasta e o minune rezervata numai lui Dumnezeu. El, Creatorul si Atotputernicul Dumnezeu, stie ca pe pamant nu este nici un om drept.

Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca. (Eclesiastul 7.20).

In nemarginita putere a naturii Sale divine, si, in marea Sa iubire, Isi rezerva sarcina de a justifica nu atat pe cei drepti, cat pe cei pacatosi. El a gasit calea si mijlocul prin care face pe cel nedrept sa fie acceptat ca drept, inaintea Lui.

Dumnezeu a socotit ca poate trata pe cel vinovat ca si cand toata viata lui n-ar fi facut nici un rau, il poate trata ca si cum ar fi fost pe deplin scutit de pacat. El socoteste pe pacatos neprihanit. Isus Cristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi. (“Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.”, Matei 9.13).

“O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: Cristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica.”- 1 Timotei 1.15-16.

“Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Cristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.”(Romani3.20-26)

Ce mare minune, sa ma indreptateasca Dumnezeu pe mine, care sunt nevrednic, corupt, mincinos, un pacatos, un calcator de lege, rupt de dragostea si sfintenia Sa atotputernica. Dar am capatat mila si har, am o asigurare deplina ca sunt justificat prin credinta in Isus Cristos, ca tratat ca si cum as fi un neprihanit si sunt facut mostenitor al lui Dumnezeu, un impreuna mostenitor cu Cristos. Totusi, prin natura mea, trebuie sa-mi iau locul intre cei mai mari pacatosi. Eu, un om cu totul nevrednic, sunt tratat ca sic and as avea niste merite exceptionale, sunt iubit ca si cum as fi fost unul dintre cei mai buni oameni, cu toate ca inainte nu am fost decat un mare pacatos. Ce mare recunostinta imi revine sa manifest fata de un asa de mare dar (si har), care e o mare minune.

Sa observam si faptul ca, in zilele noastre se vorbeste foarte mult de minuni. Indeosebi pe linia bisericilor traditionale. Multimea celor care “cred” este tinuta “legata” de un loc sau un altul prin asa zisele minuni care s-au petrecut odata, intr-un fel sau altul si care cred ca acele icoane sau “locuri” sunt facatoare de minuni in continuare, le aduc binefaceri etc. Toate bisericile traditionale au un astfel de cult. De regula, bisericile locale, nu mai vorbim de manastiri, sunt consolidate spiritual si pe ideea mentionata anterior. Ne referim, deci, la asa zisele icoane facatoare de minuni, dar si la moáste ca sa intregim putin sfera de actiune produsa in acest sens. De obicei, asa zisele obiecte de cult facatoare de minuni, chiar daca sunt pastrate si venerate cu multa grija, sunt folosite cu mare pompa la anumite zile aniversare cand e exploatata reclama acestora pentru a atrage multimea de oameni care cred in misticism si superstitii, si nu in Domnul Dumnezeu, Singurul care face minuni, care a creat cerurile si pamantul si pe om.

“Binecuvântat sa fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care savârseste minuni!” (Psalm 72.18, Biblia Catolica si Biblia Cornilescu; Psalm 71.19, Ortodoxa)

De fapt, mai marii bisericilor traditionale, se comporta ca si cum n-ar crede in ceea ce se propovaduieste cu mare fast, ramanand numai reclama de atractie a oamenilor. Se stie ca cei suspusi pe linie politica si de stat si religioasa, nu isi fac aparitia in locurile de renume numai cu ocazia aniversarilor. Nici chiar Patriarhul Teoctist, in ultimele zile petrecute la spital, dinaintea plecarii sale la cele vesnice, nu a avut langa domnia sa in clipe grele decat o mica iconita personala.

“Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui! El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate bolile tale; El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare; El iti satura de bunatati batranetea, si te face sa intineresti iarasi ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale copiilor lui Israel. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate. El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El; cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura domnul de cei ce se tem de El. Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana.”, Psalmul 103

Ori, asa cum spune Sfantul Cuvant al Lui Dumnezeu, trebuie sa avem credinta in El. Sa credem Cuvantul Sau care ne spune ca e Singurul care savarseste minuni. Apoi, numai daca am avea in vedere Psalmul 102 ( Ps. 102, Biblia Ortodoxa, Ps. 103-Biblia Cornilescu) am vedea ca Domnul Dumnezeu e Acela care iti iarta faradelegile. El iti vindeca toate bolile, El iti izbaveste viata din groapa pieirii, El te incununeaza cu bunatate si indurare (viata vesnica), El este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate; El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie; nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El; cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi; cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura de cei ce se tem de El. GLORIE DOMNULUI!

Viata sufletului sta in credinta.

Domnul Isus si-a invatat ucenicii spunand:

“Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.”, Ioan 14.1-3

http://www.youtube.com/watch?v=twWR16BjL1Q&feature=related

„Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-L ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce.” (Evrei 11.1-8).

Daca Dumnezeu socoteste pe pacatos neprihanit, atunci El te poate indreptati si pe tine, si pe d-voastra. Oricine cheama Numele Domnului va fi mantuit.

Asa cum am spus, Domnul Isus a venit pentru pacatosi, n-a venit pentru cei neprihaniti. Dar am vazut ca “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca” si ca “ toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”. Lasa-te cercetat de Duhul Sfant al Lui Dumnezeu sa-ti descopere sa vezi acest fapt. Cand Domnul l-a chemat pe vamesul Matei acesta a mers dupa El (Matei 9). A inteles ca e pacatos ca are nevoie de El. La fel si vamesul Zacheu (Luca 19). Si El a inteles ca inselase destul pe altii, ca era un mincinos. Care dintre noi nu si-a inselat aproapele si pe Dumnezeu Insusi? Daca ar fi sa purtam o tablita care sa ne caracterizeze inaintea lui Dumnezeu, pe acesta ar sta scris PACATOS, asa cum pentru o mare pe tablita este scris, APA SARATA. Deseori ilustrez situatia pentru cei care nu primesc mantuirea oferita de Dumnezeu prin har si credinta, ca, pe spatele lor ar purta inca inscriptia FRAIER. O, daca cititorul nostru ar dori chiar azi sa scape de acesta tablita! In cazul trist in care nu a scapat de ea. Si eu am purtat tablita FRAIER, cateva decenii, pana ce mi-am venit in fire si m-am desprins din cursa celui rau la care m-am obisnuit sa-i fac voia.

Daca nu esti pacatos, Domnul nu a venit si nu vine pentru tine. Domnul nu lupta sa faca ceva ce nu e necesar. El nu s-a apucat niciodata sa faca ceva de prisos. A face neprihanit (inocent, fara vina) pe cel ce este déjà neprihanit, nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu. Dar a face neprihanit pe cel ce e pacatos este intr-adevar opera milei si iubirii nemarginite a lui Dumnezeu. A socoti pe pacatos neprihanit este cu adevarat o minune vrednica de Dumnezeu.

Un mare pictor a dorit sa prinda intr-o lucrare anumite tipuri de oameni reprezentativi dintr-un oras. Unul, maturator de strada, zdrentaros si murdar era cunoscut de toti si-si avea locul pe panza. Pictorul l-a chemat si i-a spus “am sa te platesc daca vii la atelier sa te pictez”. A doua zi, maturatorul, spalat, pieptanat frumos, bine imbracat intr-un costum curat, veni la atelier, dar fusese respins, deoarece pictorul avea nevoie de un maturator zdrentaros si murdar, el nu invitase un om prezentabil si curat, ci un maturator murdar.

Asa si Evanghelia, te va primi in toate saloanele ei, daca vii ca un pacatos, altfel n-are rost. Nu astepta o imbunatatire, ci vino dupa mantuirea sufletului, caci Dumnezeu indreptateste pe cel imperfect, cu greseli si pacate. El te cheama si doreste sa te intalneasca in starea jalnica in care te gasesti. (“Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” cf, Isaia 53.6).

Deci vino asa cum esti: mandru de faptele si viata ta, poate dezgustat sau lepros, pacatos si intinat; fara a fi bun pentru viata, dar nici pentru moarte. Dumnezeu te primeste asa cum esti.

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. Fiindca daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi. (Ep. 1 Ioan)

Nu-i posibil unui om sa ierte greselile care nu au fost savarsite impotriva lui.

Cineva te-a insultat (jignit, ofensat). Tu singur esti acela care il poti ierta si sper sa o faci, dar altcineva in afara de tine nu-i poate da aceasta iertare. Daca raul e facut impotriva ta, iertarea trebuie sa porneasca de la tine. Daca noi am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, sta numai in puterea Lui sa ne ierte, caci pacatul este indreptat impotriva Lui. Asta il determina pe imparatul David sa spuna in Psalmul 51: “Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este inaintea Ta”, pentru ca apoi Dumnezeu, impotriva caruia pacatuise, sa poata indeparta pacatul. Atotputernicul Creator ne poate ierta de ceea ce noi ii datoram, iar datoria ne este stearsa. Numai Dumnezeu impotriva caruia am savarsit pacatul ne poate ierta si spala de acel pacat. Sa privim la El, sa cautam la El mila necesara. Sa nu ne lasam dusi spre altii care ar vrea sa ne marturisim lor. Ei nu au nici un temei in Cuvantul lui Dumnezeu lasat prin Testament noua, ca baza pentru pretentiile lor, si asa zisa invatatura de traditie. Sa ne venim in fire, asa cum se si cuvine, de la practice fara acoperire divina.

Sa mergem direct la Mantuitorul nostru prin Isus Cristos, Mijlocitorul, Marele Preot, ca sa cautam si sa primim iertarea de care avem atata nevoie, din mainile Lui. (“Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti”, 1 Timotei 2 si vidi Evrei 4.14-16).

Dumnezeu e singurul care poate si care socoteste pe pacatos neprihanit, prin harul Sau. Prin credinta in Jertfa de ispasire de la Cruce, a Domnului Isus Cristos, se asigura viata sufletului!

„Viata sufletului sta in credinta. Sanatatea sufletului sta in dragoste”- Ch.H.Spurgeon

GLORIE DOMNULUI!

http://www.youtube.com/watch?v=0O8QeXLZUYE

http://www.youtube.com/watch?v=V7HyZyc95fI&feature=related