George Danciu

Text adaptat dupa predica pastorului Nelu Urs  – Hickory, NC – 13 Mai 2012

„Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.” LUCA, 17.32

„Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.”

                                                                                       MATEI, 15.28

 

NEVOIA DE MODELE

Oamenii îsi aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuti si care le-au atras privirea si s-au si bucurat de aprecierea lor, în  functie de ceea ce au vazut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din arta  sau din sport, din sfera politica sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte, sau din orice alta parte a societatii, lumii de astazi sau din vremuri apuse.

Dar, astazi, sa supunem observarii si analizei doua mame celebre, femei din popoare diferite, dar care ne-au ramas ilustrate de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia, pentru lucrurile extraordinare pe care le-au facut. Sa le observam în paralel, sa vedem prin ce contrasteaza ele. Sa vedem cum s-a putut întâmpla ca cineva sa aiba toate premisele sa-si atinga scopul vietii, si sa n-o faca, iar altei persoane sa-i stea toate lucrurile împotriva, dar sa reuseasca ceea ce parea imposibil pentru ea.

Nevasta lui Lot si Femeea cananeanca

1. Starea acestor mame, înainte de  a-L întâlni pe Domnul Dumnezeu, într-un mod decisiv

Exista o dorinta fierbinte pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare femeie: aceea de a fi mama. În mod natural, orice femeie are un extraordinar simt matern pe care Dumnezeu a hotarât sa-l aseze în inima fiecarei mame.

„Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isaia, 49.15-16)

Dumnezeu însa, nu ne uita, dar vedem ca în zilele noastre sunt multe mame care nu doar ca uita de copilul ei, dar nu-l iubeste, nu-l hraneste si nu-l îngrijeste si, sunt multe cazuri de  mame care-si ucid copiii! S-a denaturat mult natura umana, pacatul mostenit, dar  si întunerecul si pacatele în care traiesc le-a degradat în asemenea masura încât deseori omul îsi tradeaza conditia pentru care a fost creat de Dumnezeu.

(.) Pentru a ne putea apropia de femeia cananeanca, sa vedem mai întâi, cine erau canaanitii? Erau  poporul din tara Canaan (promisa lui Avraam si urmasilor sai), iar Dumnezeu le zisese ca trebuie sa-i nimiceasca pe toti, însa Israel n-a facut aceasta, din care cauza, în timp, au avut  mult de suferit din cauza lor. În Matei 15:21-28, apostolul  Matei descrie o familie care (într-un fel) nici nu trebuia  cel putin sa existe (o femeie si fiica ei, bolnava, stapânita de un demon). Femeia era din partile Tirului si ale Sidonului. Dintr-un mediu cumva obscur, poate chiar mai de jos decât samaritenii. Nimeni n-am dori, la prima vedere – sa fim rude cu acesti oameni, nici vorba sa ne dorim sa-i avem de exemplu pentru viata noastra.

Dar Isus, dupa ce a vorbit cu fariseii despre datina batrânilor, despre ce anume îl spurca pe om (ceea ce le iese din gura si din inima lor: gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele) a plecat de acolo, S-a dus în partile Tirului si ale Sidonului.

În acele momente, Isus face un pas mare, plecând de lânga cei „sfinti” – farisei si carturari -, ajungând aproape de nevoile celor cu faima rea din acel tinut.

(..) Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. (Luca, 17.32), e atentionarea facuta de  Domnul Isus. Deci e foarte important sa ne aducem aminte de nevasta lui Lot. Avraam plecase împreuna cu Lot în tara Canaan, deci si nevasta lui Lot (Geneza, 12). Ea avusese parte de ceea ce marea parte a generatiei ei nu avusese: de oameni care nu doar ca îl cunosteau pe Dumnezeu, dar si umblau îndeaproape cu El (Avraam si, în parte, Lot) si a avut parte de revelatii si descoperiri din partea Domnului. Atunci când Dumnezeu a dorit sa nimiceasca Sodoma si Gomora, pentru ca pacatele comise acolo erau nespus de mari, El a trimis acolo agentii Sai speciali, îngerii Lui, sa-i scoata pe Lot si familia sa afara din cetate, deoarece acolo  Domnul va trimite foc si pucioasa. Nevasta lui Lot avea informatiile necesare despre cunoasterea lui Dumnezeu si ale planurilor Sale si a avut si un mare privilegiu sa poata sa umble în lumina calauzirii lui Dumnezeu.

(.) Însa femeia cananeana a trait si a crescut într-un mediu infect, întinat si bolnav, plin de întunerec spiritual si de lipsuri materiale.

Dar, cu toate acestea, ambele situatii au ceva în comun: Domnul Isus sau îngerii Sai ajung si în acele locuri pline de istorie si învataminte. Si aici ajungem si noi în situatia de a ne pune o întrebare inevitabila:

Câte ocazii de a îndrepta lucrurile si destinul însusi a avut parte fiecare dintre aceste doua femei?

Nevasta lui Lot a avut multe oportunitati de a alege pe deplin calea îngusta de a trai în ascultare si partasie cu Dumnezeu si a lasa calea larga a lumii care duce la pierzare.

Pe de alta parte, femeia cananeanca nu a avut decât o singura ocazie, una singura, dar de care s-a tinut cu multa hotarâre. O, daca ne-am veni cu totii în fire si am lua aminte la oportunitati! Poate la rândul nostru, ni se va oferi doar o singura sansa, sa nu scapam prilejul de a alege sa ne punem toata nadejdea în Dumnezeu care nu dispretuieste un duh zdrobit si o inima smerita. Si sa ne grabim sa-i multumim pentru tot binele care zilnic ni-l acorda (sanatate, hrana, soare, lumina, apa, viata…).

2. Atitudinea acestor mame, în situatii exceptionale

„Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a început sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”

„ Fiica mea este muncita rau de un drac.” Femeia avea într-adevar o mare si extraordinara problema. Ea n-avea cum sa fie fericita. Când îsi vedea fetita în ce stare e, si inima ei  se chinuia groaznic. Se simtea cu inima frânta în doua, pe când nevasta lui Lot s-a jucat mult timp cu harul lui Dumnezeu. Ea nu a luat în serios cuvântul Domnului. Probabil gândea sau zicea ca sunt glume si exagerari de-ale pocaitilor, pretentiile legii si poruncile lui Dumnezeu sunt prea de tot.

Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot, spune Domnul. Ea a avut multe oprtunitati de a fi pe placul lui Dumnezeu. Domnul le spune tuturor: : “Fiti sfinti, caci Eu sunt Sfânt.” “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea în fiecare zi si sa Ma urmeze.”

Ea a avut ocazia sa  învete ca Dumnezeu nu glumeste, dar si ca cuvântul Sau e adevarat, da, e da,  nu, e nu. Câte ocazii nu avusese ea sa învete ca puterea lui Dumnezeu e mai mare si mai importanta decât orice bunastare a lumii? Multe. A avut  ocazia sa învete ca protectia si ocrotirea lui Dumnezeu e mai importanta decât orice alta securitate si siguranta oferita de mari bogatii sau de un cont în banca? Nenumarate ocazii, dar nu le-a acordat importanta cuvenita.

Însa aceasta femeie canaanita, neînsemnata, comuna celor mai multi dintre oameni, ea are o singura ocazie „întâmplatoare”,  când Domnul Isus trece prin acele locuri ale Tirului si Sidonului. Într-un fel, probabil pentru aceasta femeie fusese o mare surpriza sa se afle în prezenta lui Isus, pe de o parte. Dar pe de alta parte, Domnului  i se dusese peste tot vestea cum El merge din loc în loc propovaduind Evanghelia Împaratiei lui Dumnezeu si cum El vindeca poporul de orice boala si  de orice neputinta. Si e cât se poate de probabil ca pentru necazul si durerea ei, ea L-a cautat cu multa grija si ardoare pe Domnul Isus. Ea stia multe despre Isus, deoarece vorbeste si i se adreseaza ca un teolog de mâna întâi: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David!”

De ce? Cum? Dumnezeu a pus în om gândul vesniciei, în el e un gol care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfânt.

Atunci când esti disperat, când nu mai ai nici o solutie, începi sa-L cauti pe cel care are solutie la orice problema si necaz. Ea L-a cautat pe Dumnezeu, cuvintele ei reflecta aceasta si a aprofundat bine chestiunea credintei de care tot auzise de la o vreme. A stiut ca nu poate gasi solutia la problema ei în alta parte decât la Dumnezeu si a insistat.

(..) Nevasta lui Lot s-a lafait în ocazii si a tratat harul lui Dumnezeu ca pe ceva ieftin, nu l-a pretuit la adevarata sa valoare. A tratat prezenta lui Dumnezeu si a îngerilor cu usuratate. Si, cum se spune, ocaziile (ratate) se razbuna.

Ce model am prefera, pe care dintre aceste mame o apreciem, pe aceea care se joaca cu oportunitatile lui Dumnezeu, cu sansele acordate una dupa alta, sau pe aceasta care a avut o singura ocazie de a sta în prezenta Domnului si s-a tinut tare de ea si a luptat din rasputeri, iesind victorioasa?

Sunt multi astazi care cred ca cel mai bun lucru pentru copiii lor e sa-i duca în Sodoma sau Gomora si sa primeasca o educatie extraordinara si în ton cu lumea, iar peste ani rezultatele negative nu vor întârzia sa apara. Vor avea poate bani si pozitie, poate, dar viata spirituala le va fi o ruina.

Daca azi în America, 50 % din populatie alege ca sunt îndreptatite casatoriile homosexuale, la ce ne putem astepta în continuare de la marile metropole culturale? Nevasta lui Lot a împartasit întrutotul dorinete sotului de a ajunge în câmpia manoasa a „civilizatiei”, si a trait în “civilizatie” la doi pasi de homosexualii locului si a început sa-i si placa acolo si încet-încet nu a mai auzit vocea Domnului care dorea sa-i scoata de acolo la loc larg, la munte. Si, treptat-treptat, cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu, pentru ea, au început sa-si piarda din relevanta! Însa „Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decât orice sabie cu doua taisuri: patrunde pâna acolo ca desparte sufletul si duhul, încheieturile si maduva, judeca simtirile si gândurile inimii.” (Evrei, 4.12). Iar Dumnezeu ne cunoaste mai bine decât ne cunoastem noi (Psalm, 139).

Ma rog Domnului ca nici o mama din cele care asculta acum mesajul sau care îl citesc, sa nu scape nici o oportunitate de a sta în prezenta Domnului si a mijloci pentru durerile si necazurile si problemele familiei ei. Este si va fi întotdeauna cel mai bun lucru care îl poate face o femeie (sotie sau/si mama), daca ia în serios menirea ei si Gloria si Sfintenia Domnului Dumnezeu, si când stie ca Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A lui sa fie slava în veci. Amin.

Cu durere trebuie sa spun ca astazi sunt multe femei care îsi consuma din timpul ei, ba cu una, ba cu alta, fie cu treburile casei, fie la serialele TV sau în fata oglinzii aranjându-se si admirându-se, iar copiii ramân needucati. Sau si mai rau, în acesti ani multe mame din România pleaca în Europa la munca, iar copiii ramân nu doar fara o educatie solida, din familie, ci ei sunt pur si simplu terminati de dorul dupa mama si nu de putine ori se întâmpla adevarate tragedii în sufletul celor ramasi acasa fara mama timp îndelungat. Si ceea ce câstiga la munca în strainatate nu acopera pierderile de morala,  de educatie si de lipsa de partasie si de dragoste de care sunt vitregite familiile lor.

(.) Însa, femeia canaanita stie prea bine care-i este durerea ei si cât de mare e! Si a început sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.” Însa Domnul nu i-a raspuns nici un cuvânt. Ea însa a strigat insistent si nu s-a lasat de Domnul. De aceasta data, surpriza: Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: „Da-i drumul, caci striga dupa noi.” Traducerea ortodoxa foloseste un cuvânt si mai exact la ceea ce spun ucenicii: Elibereaz-o! Ce frumos când doi sau trei se unesc sa ceara un lucru, daca-l cer cu credinta, dupa voia Lui Dumnezeu le va fi dat. Ucenicilor le-a pasat de durererea femeii, au simtit cu ea, s-au unit cu ea în rugamintea ei. Au înteles cât de importanta e cererea ei, iar Domnul o poate elibera, caci pentru El toate lucrurile sunt cu putinta. Ei au lasat mândria si deminitatea la o parte si nu s-au mai considerat în tabere diferite, au uitat de toate (când striga un nenorocit Domnul aude) si au vazut doar atât: femeia si fetita au nevoie de mila Domnului Isus si L-au rugat s-o vindece! Însa Domnul Isus îsi proclama Evanghelia în asa fel ca sa aduca roade. El îi spune femeii (si ucenicilor) ca a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Dar femeia e ferma pe pozitie, smerita si credincioasa ea a venit si I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajuta-mi!”

Domnul Isus nu cedeaza usor, Evanghelia Sa nu e una ieftina, cum cred unii, si continua s-o tina pe femeie conectata si foarte hotarâta în cererea ei.  „Drept raspuns, El i-a zis: „Nu este bine sa iei pâinea copiilor si s-o arunci la catei!”

Însa femeia, întarita de durerea ei, nu s-a descurajat, ci dimpotriva,  plina de curaj si dragoste de mama, îi da dreptate Domnului. Ea s-a smerit si mai mult, pentru binele casei ei, strigând si cerând unui evreu, în public, s-o ajute. Domnul lasa impresia ca o respinge, cel putin pentru moment.  Însa ea e foarte hotarâta sa nu-si abandoneze cauza nobila, îmbracând tot mai mult haina smereniei, podoaba de mare pret în ochii Domnului (1 Petru, 3.3-5). Daca aceste vorbe, îsi zice ea, cam grele, vin de la Tine, le primesc fara cârtire!

„Da, Doamne”, a zis ea, „dar si cateii manânca firimiturile care cad de la masa stapânilor lor.”

3. Sfârsitul încercarii (deznodamântul)

Domnul, când i-a vazut staruinta si smerenia ei, exemplare, a cedat, aprecindu-i credinta, insistenta,  întâmpinând-o cu un oftat, ca o descatusare  pentru momentele de  încordare  prin care a trebuit s-o treaca pe napastuita femeie: „O, femeie..”, cuvinte si gesturi de mare compasiune, de deplina întelegere si afectiune, care, practic, le putem percepe ca pe o lauda:

Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.”

Un mare evanghelist, vorbind de o astfel de femeie, plina de credinta si de hotarâre,  ar fi spus: Dati-mi o asemenea femeie si voi schimba o natiune!

(.) Privim la aceasta femeie simpla, care porneste ca o persoana nongrata, cu un trecut obscur (mai ales în ovhii oamenilor), dar care într-o zi a avut sansa vietii si a fructificat-o din plin, obtinând aprecierea Domnului Isus!

Domnul prorocise ca pentru evrei, Împaratia lui Dumnezeu e la îndemâna, deoarece e poporul ales de El, ei au fagaduintele si din neamul lor sunt proorocii si Mesia, Mântuitorul, însa vor venii multi de la rasarit si de la apus si vor pune mâna pe împaratie, când vor da navala. Iar vamesii si prostituatele vor intra înaintea iudeilor în împaratie, caci acestia din urma vor accepta mai usor harul lui Dumnezeu, ca pe ceva de mare pret, cum si este. Glorie Domnului!

(..) În cetate, nevasta lui Lot îsi ducea viata ca o femeie respectabila, cu un sot care avea locul lui important la poarta cetatii si în economia societatii in care traia. Ce mai, ea era sotia unui om de vaza al acelui tinut. Ea avea planuri si vise pentru ea si familia ei. Dar Dumnezeu avea si El anumite gânduri si pretentii de la aceasta familie. El dorea sa-i izbaveasca din acel loc, dat spre nimicire cu foc si pucioasa din pricina faradelegilor locuitorilor.

Dintr-odata toate visele si planurile ei au cazut la pamânt, caci de la o vreme îsi cladise viata fara sa tina seama de voia Lui Dumnezeu, pe nisipurile miscatoare ale placerilor care izbesc ochii.

Desi ea începuse bine si ajunsese împreuna cu Lot si Avraam în Canaan, la chemarea lui Dumnezeu care avea un plan maret cu familia lui Avraam, Domnul venea acum cu judecata Sa asupra poporului din Sodoma si Gomora care traiau într-o imoralitate crasa.

Nimic nu este mai periculos decât un crestin lumesc, nepus deoparte de mersul lumii (Nu iubiti lumea si nici lucrurile din lume, suntem avertizati de apostolul Ioan). Dupa cum, la fel, nu este nimic mai periculos si nechibzuit decât o mama crestina lumeasca, formala, cu numele, dar nu si cu fapta si cu adevarul. Tocmai de asa ceva au nevoie copiii nostri, de o mama fireasca (nu duhovniceasca) pentru ca sa rateze startul împreuna cu Isus, în viata, si sa se alipeasca de placerile de-o clipa ale lumii acesteia în care traim. Asa a procedat sotia lui Lot, ea si-a maritat fetele bine, în lume, ginerii ei erau oameni importanti în Sodoma si Gomora, cu o cultura neduhovniceasca si care nu-i aduceau slava lui Dumnezeu.

Prin neascultarea ei, în care a persistat, si privind înapoi înspre placerile lumesti, care sunt judecate de Dumnezeu prin foc si pucioasa, nevasta lui Lot este imortalizata într-un stâlp de sare.

Ce ironie a sortii, Domnul zisese ucenicilor: Voi sunteti sarea pamântului si lumina lumii. Iar sotia lui Lot a ramas de pomina, dar în sens negativ, prefacuta fiind în sare, pentru vesnicie! Ea primeste acest semn peste veacuri, în timp ce femeia cananeana intra în galeria oamenilor credintei alaturi de acel sutas, dintre neamuri, care zisese Domnului: Zi doar un cuvânt si robul meu se va vindeca. Domnul a marturisit despre sutas, ca nici chiar în Israel n-a gasit o asemenea credinta. Iar femeii cananeene i s-a adresat asa: „O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.”

4. Ce model ai alege astazi?

Una dintre femei, nevasta lui Lot, s-a remarcat prin neascultare si superficialitate, prin atasamentul ei fata de lumea materiala si oamenii ei.

Însa, cea de a doua femeie, e o adevarata mama, care se evidentiaza prin caracter si fermitate, smerenie si credinta. Ea intra în istorie ca un model pentru cei care doresc sa aiba trecere înaintea Domnului si sunt plini de credinta.

Doamne Dumnezeule, Te rugam, binecuvânteaza-ne casele noastre în asa fel încât despre sotiile si mamele noastre, despre surorile noastre în credinta, sa se spuna ca sunt smerite si credincioase! Aleluia! Amin.