A ierta –   o datorie a fiecarui om.                                   George Danciu

“Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de câte ori sa iert pe fratele meu când va pacatui împotriva mea? Pâna la sapte ori?”  Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pâna la sapte ori, ci pâna la saptezeci de ori câte sapte.” MATEI, 18.21-22

                                 P A R A B O L A   I E R T A R I I

.

SFÂNTUL APOSTOL PETRU  avea reputatia de a fi dintr-o bucata, ti-o spunea de-a dreptul, cum se zice, nu pe ocolite. Era curajos, plin de îndraznela si franchete.  Petru avea o fire de lider, era mereu in fruntea celorlalti, el trebuia sa stie totul si inca  înaintea celorlalti. Dar Petru a vrut sa si iubeasca cel mai mult. A si declarat ca chiar daca toti il vor parasi pe Domnul, el n-o va face. Era  foarte preocupat de iubirea fata de Domnul si  dorea ca nimic sa nu-l desparta de Domnul lui!

Si iata-l acum pe Petru ca vine la Isus cu aceasta întrebare spinoasa:

„Doamne, de câte ori sa iert pe fratele meu când va pacatui împotriva mea? Pâna la sapte ori?”

Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pâna la sapte ori, ci pâna la saptezeci de ori câte sapte.”

Petru de fapt ar întreba:  “Oare, exista limita în iertare?“  Domnul Isus raspunde “NU! Trebuie sa ierti nelimitat!”

Adica iertarea nu e deloc o chestiune de calcule sau de  punere în balanta, de cumpanire, când trebuie sa o acorzi si când nu.

Când ai in fata ta greseala celuilalt, nu e o problema de-a cauta limitele datorate (datoriei), ci e o chestiune de atitudine a inimii, de-a avea un spirit iertator.

Chestiunea nu e atât de mult legata de logica si de ratiune. Nu iertam din datorie, ci din har. Cum iubesti, asa ierti!

EXTINDEREA IERTARII

DOMNUL ISUS putea sa vorbeasca asa deoarece El avea în vedere dragostea Sa nemarginita pentru om (Jertfa de la Golgota), El ne-a iertat toat? datoria – fara limite.

“Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.  Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata. ”  PSALM, 49 (7-8)

Cu iertarea e ca si în Parabola cumunitatii – a Imparatiei,  unde spiritul  care o caracterizeaza trebuie sa fie iertarea. In imparatia lui Dumnezeu nu exista limite pentru iertare.

Dar exista si conditii pentru a fi iertat de Dumnezeu. Dumnezeu nu te iarta daca nu vii la El, în rugaciune, sa-i ceri iertare. Apoi trebuie sa iertam si noi gresitilor nostri!

Nu venim inaintea Lui, generalizând, “Tata am gresit”, trebuie sa ne rugam specific, pentru ce anume am gresit, ca el sa ne ierte si sa ne dea putere de a nu mai repeta acel pacat.

NU EXISTA IERTARE FARA MARTURISIRE

Nu exista eliberare fara marturisire

“Luati seama la voi însiva! Daca fratele tau pacatuieste împotriva ta, mustra-l! Si daca-i pare rau, iarta-l! Si, chiar daca pacatuieste împotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se întoarce la tine si zice: „Îmi pare rau!”, sa-l ierti.”   LUCA, 17.3-4

Daca îi pare rau sa-l ierti

Profesorul   Emil Bartos (predicând despre acest subiect) atrage atentia ca, de regula, fiecare parabola a Domnului Isus subliniaza un singur  adevar.

Stapânul (regele, patronul, proprietarul) a dat un credit solicitantului, pentru a-l investi si a aduce un profit, în urma caruia sa poata plati datoria.

Parabola enuntata mai sus,  povesteste despre unul care a investit gresit cei 10.000 de  galbeni (aur) imprumutati de la stapân, adica pretul era de  cca 164.000 de ani de munca, cam 6 milioane de $, in ziua azi. Un pret enorm, extravagant chiar.   Stapanul, fiindca i s-a cerut insistent  mila si indurare – in loc sa-i ia familia in sclavie, – milos din fire, îi acorda iertarea (stergerea) colosalei datorii.

Dar nu iese bine datornicul pe usa iertarii, ca intâlneste pe un datornic al lui, cu o suma de  numai 100 de lei, plata a câteva zile de lucru. Si, netinând  cont de  iertarea extraordinara de care s-a bucurat el  insusi, îl strânge de gât pe acel nefericit om.

Asta vine cam asa: “- Cum, nu poti ierta putin unui coleg?”
“- Ce inima impetrita si nerecunoscatoare!”

….Dar, de aceasta comportare  nemiloasa, afla Stapânul cel Mare, si Acesta nu ramâne deloc indiferent la atitudinea neiertatoare a celui iertat.

“Atunci stapânul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: „Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat.  Oare nu se cadea sa ai  si tu mila de tovarasul tau cum am avut eu mila de tine?”

Modelul iertarii e dat de stapân, de rege, de însusi Dumnezeu. El te-a iertat mult, omule!

Trebuie ca si noi sa urmam exemplul iertarii datoriei aplicat de Dumnezeu, Tatal nostru.  Si sa extindem iertarea la toti cei care ne-au gresit intr-un fel sau altul, si au o datorie de platit fata de noi. De fapt e datoria noastra de a ierta,  totul, si la toti.

Cum e numit cel care nu vrea sa ierte? Viclean, deoarece el cerseste “sincer” iertarea – cea mare – lui Dumnezeu, dar e un mare tiran fata de aproapele sau, caruia nu-i iarta putinul datorat lui.

Dragostea autentica e altruista, nu se onoreaza si nu  salveaz? pe sine. Isus nu a coboarât de pe Crucea durerii, ci El ramâne rastignit pentru cel aflat în nevoie de a apela la Jertfa Sa (de iertare).

Motivatia, nu e datoria, ci este harul

Puterea iertarii intra în omul duhovnicesc prin Duhul Sfânt. Iertarea si mila Lui s-o prelungim si s-o extindem si in celalalt, de lânga noi. Regele judeca supusii Sai, nu doar pacatul nostru, nemijlocit, dar de asemenea considera ca o mare faradelege viclenia si ipocrizia.

Daca îi pare rau, trebuie imediat sa refuzi resentimentele care te încearca, razbunarea si umilirea celuilalt. Trebuie sa avem initiativa de a-l cuceri prin bunatate.  David, omul cu inima placuta lui Dumnezeu, a zis: “Mai e cineva din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate, ca bunatatea lui Dumnezeu?”

Forta sta în extinderea trairii pe care trebuie s-o avem fata de Dumnezeu, si fata de ceilalti oameni. Sa alegem sa nu ne mai amintim greseala si datoria celuilalt.

Sfântul Augustin a spus ca “Invidia e ca si când bei otrava si ai vrea ca dusmanul tau sa moara.”

Nelson Mandela, presedinte Republicii Sud Africane, a fost intrebat “ De ce nu aveti resentimente pentru cei care v-au inchis 20 de ani pe nedrept si cum de  acum aveti are pace?”  Mandela a raspuns: “Amaraciunea te raneste numai pe tine însuti.”

Cum aleg sa fiu? Iertator si plin de iubire?

Daca urasti, vei da inima si mintea ta celor pe care-i urasti, deci nu fi niciodat? plin de ura si invidie, ci de iubire!

Trebuie sa iert deplin, pe oricine…

Prin aceasta vor cunoaste toti, ca sunteti copiii lui Dumnezeu, daca aveti iubire fata de altii, extinzând ceea ce ai primit de la Dumnezeu.

DOAMNE AJUTA! DOAMNE, DA IZBÂNDA!  ALELUIA! AMIN.

*

Cugetari de aur, ale iertarii

•   Iertând altora, voua insiva va iertati.  (Ioan Gura de Aur)
•  Când n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat?  (Mihail Lermontov)
•  Iertarea este o virtute crestina. (Alexandre Dumas)
•  Numai cei curajosi stiu sa ierte. (Lawrence Sterne)
•  A ierta înseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca prizonierul erai chiar tu. (Lewis B. Smedes)
•  Cine nu iarta distruge puntea pe care trebuie sa mearga el însusi. (Anonim)
•  Când vom ierta totul, le vom câstiga pe toate. (Ioan Gura de Aur)