“Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si împlineste-ti juruintele facute Celui Preaînalt. Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

PSALM 50

“Domnul a zis lui Moise: … „Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.“

EXOD 20.24

OMULUI NEEDUCAT îi lipseste sentimentul multumirii. Acest sentiment trebuie cultivat si învatat înca din anii copilariei. E e o stare pe care omul n-o primeste pe cale naturala, el trebuie s-o deprinda, sa învete si sa constientizeze, sa cântareasca pentru ce anume si cum trebuie sa aduca multumiri.

Parintii învata copilul sa spuna “Multumesc”. Pentru început, copilul nu doar ca nu prinde întelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia pe care îl va percepe adesea si ca pe o necesitate la recompensa dorita. De aceea, parintii îsi ajuta copiii si-i întreaba încurajator “- Cum spui, draga?”, atunci când primeste o jucarie sau ceva dulce, o bomboana, o ciocolata sau un biscuit; “– Multumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micutul lor, cuvânt pe care cu timpul îl va deprinde, îl va întelege si îl va si folosi daca i-a fost predat cu succes.

Asadar, este cât se poate de normal si faptul ca Dumnezeu sa-i învate pe copiii Lui, temeinic, cum trebuie sa multumeasca Tatalui lor care, din iubire, le împarte multe daruri.

Ca un parinte responsabil si bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci si Cuvântul învataturilor Sale –, pentru orice om venind în aceasta lume. Si, imediat dupa Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.” …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretentia lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de multumire. Altfel, fara aceasta revelare si descoperire prin Duhul Sfânt – si înregistrate de slujitorii Sai în Cuvântul Bibliei prin grija lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde sa stie ce si cum sa aduca multumiri ca jertfa dupa voia Domnului.

“Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfa de multumire …” (Levitic, 3)

Nu e locul acum sa facem toate referirile privitoare la aceasta jertfa de multumire. Cert este ca fiecare om avea si are aceasta datorie fata de Dumnezeu. Ploaia binecuvântata cade peste toti oamenii; aerul si apa si Soarele si lumina, pamântul si viata, sunt folositoare tuturor oamenilor, deci toti avem motive de multumire. Ce ar fi chiar daca ar lipsi luna, marele luminator al noptii? Astazi si mâine este luna plina. Sub cerul înstelat luna lumineaza bine si frumos, totul în zona în care privesc. E o binecuvântare de care ne bucuram si pentru care am multumit atât de putin!

“Daca cineva o aduce ca jertfa de lauda, sa aduca împreuna cu jertfa de multumire, niste turte nedospite, framântate cu untdelemn, niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn, si niste turte din floarea de faina, prajite si framântate cu untdelemn. Pe lânga aceste turte, sa aduca si pâine dospita pentru darul lui de mâncare, împreuna cu jertfa lui de lauda si de multumire.” (Levitic, 7.12-13)

În Legea Domnului vedem ca sângele (sa-l stropeasca de jur împrejur pe altarul de la usa cortului întâlnirii) si grasimea sunt pentru Domnul.

Pentru un credincios plin de pasiune, lauda si multumirea sunt împreuna, ele nu pot fi despartite.

“Cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia îi voi arata mântuirea lui Dumnezeu.” (Psalm, 50.23)

Multumirea, ca jertfa, pare o chestiune mai personala decât lauda, care e o problema de atitudine publica. Poate de aceea în Levitic 7.12 vedem ca se aduc si turte din floarea de faina, nedospite, placinte nedospite; turte din floarea de faina, prajite si framântate cu untdelemn; “pe lânga aceste turte, sa aduca si pâine dospita pentru darul lui de mâncare, împreuna cu jertfa lui de lauda si de multumire.“

Ce ne aducem aminte si ce învatam?

Ne aminteste de zilele din saptamâna de dinaintea Paatelui Domnului când din caselor lor trebuia scos aluatul, care simbolizeaza pacatul. Acum însa nu li se mai cere sa manânce acele azimi amare. Ramân ca necesare, pocainta si pretuirera Jertfei de Paste care ne-a înlocuit pe noi în moarte (Mielul fara cusur, Isus).
Lipsa azimilor, amare, turtele si pâinea dospita reflecta ca Domnul doreste sa nu avem parte de o pâine a întristarii, ci sa fim plini de bucurie în partasie.
Pâinea aminteste de Cina cea de taina, de intimitatea Domnului cu ucenicii Sai, de partasia lor; ne conduce la partasia noastra, din biserica, împreuna si cu Domnul Isus.
Atunci a fost si Iuda, la Cina. Si astazi, la partasie, sunt si dintre cei care calca pe urmele lui Iuda, care Îl vând pe Domnul pentru placerile de o clipa ale pacatului, poate o bârfa, invidia, o minciuna – la care nu renunta.
Partasia trebuie sa fie exemplara, Domnul a pretins ca bârfa, invidia si vorbele de slabire sa lipseasca din poporul Lui.
„Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.” Trebuie sa ridicam un altar în pamântul inimii noastre, întreg trupul nostru sa fie un templu al Duhului Sfânt în care sa locuiasca neprihanirea.
Ne amintim de altarul si lucrarea finalizata din Cortul întâlnirii, din Exod 40, când Moise descrie asezarea tuturor uneltelor sfinte în Cort si cum slava Domnului a umplut locul: “ … A asezat perdeaua la usa Cortului. A asezat altarul pentru arderile de tot la usa locasului Cortului întâlnirii; si a adus pe el arderea de tot si jertfa de mâncare[ …] Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului si altarului si a pus perdeaua la poarta curtii. Astfel a ispravit Moise lucrarea. Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, si slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea sa intre în Cortul întâlnirii, pentru ca norul statea deasupra lui, si slava Domnului umplea Cortul.“

Atunci, când avem toate lucrurile cerute de Dumnezeu la locul lor, în altarul templului trupului nostru, si în biserica unde suntem cu totii într-o partasie sfânta, slava Domnului va umplea întregul nostru cort si biserica locala! Glorie Domnului! Acesta este semnul prin care vom cunoaste în ce stare ne aflam, daca suntem cu adevarat sau nu în voia Domnului.

Dumnezeu nu are nevoie de animalele nostre, de cheltuiala noastra. Acest lucru l-a înteles si împaratul David care a prorocit aceasta realitate. Caci Domnul doreste sa-I aducem jertfa lui Dumnezeu, multumiri, si sa ne împlinim juruintele facute Celui Preaînalt.

“Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!“

Sa-l onoram cu încrederea noastra, nu numai atunci când ne merge bine, dar si în necaz sa alergam la Dumnezeu si la ajutorul Lui. Dumnezeu promite ca ne va da izbavirea, iar noi nu vom face altceva decât sa-I proslavim Numele Lui Cel Sfânt.

Ori de câte ori avem ocazia, si în soapta si-n strigare, sa laudam Numele Domnului, caci vrednic de lauda si de multumire este El. Dumnezeu sa se îndure de noi si sa ne dea întotdeauna acea bucurie care vine din ascultarea de El. Amin.

Nu se potriveste la un crestin nemultumirea; ceea ce se potriveste foarte biune este însa multumirea si lauda. Jertfa de lauda si de multumire, aduse împreuna înaintea Domnului, pentru marea Sa bunatate si credinciosie fata de copiii Sai.

“Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Sa mi se laude sufletul în Domnul!” (Psalm, 34.1-2)

*
Cânt Aleluia!

1.//:Cânt Aleluia,://
Tie, Dumnezeul meu slavit!
//:Cânt Aleluia,://
Te iubesc caci Tu m-ai mântuit!

COR:
Jertfa multumirii arda pe altar
Tatalui Iubirii, Sfânt Izvor de har!

2.//:Cânt cu credinta,://
Tie, Dumnezeul credincios!
//:Cânt cu credinta,://
Fiului Tau Sfânt, Isus Hristos!

3.//:Cânt cu-nchinare,://
Tie, Dumnezeul minunat!
//:Cânt cu-nchinare,://
Cânt cu focul care Tu mi-ai dat! (Nicolae Moldoveanu)

(George Danciu – Text inspirat de mesajul Domnului transmis de pastorul Nelu URS, din 25 Noiembrie 2012)