Luase proporții în ultima vreme. Mai ales în diamentru. Protuberanța de la jumătatea distanței dintre pălărie și pantofi creștea, parcă văzând cu ochii. Mai ales după prăjiturile pe care le aducea în fiecare dimineață de la cofetărie.
Colegii au făcut mai întâi glume finuțe, ca să nu-l supere. Apoi din ce în ce mai direct i-au spus că ar trebui să facă ceva. Mai ales să nu mai consume bunătățile pe care le cumpăra în fiecare dimineață. De la o „prăjitură de cafea” ajusese la o tavă cu cinci feluri de plăcinte și prăjituri, pe care colegii nu se sfiau să le numească torturi, cu accentul pe ultima silabă.
La început s-a apărat de gura lor spunând că e bine să ai rezerve în cazul unei boli sau accident. A apelat apoi la faptul că prăvălia cu pricina era în drumul lui. A mărturisit că o vizita și la întoarcerea…
View original post 386 more words