Eram în Detroit, la nunta unui nepot. Tocmai luasem în furculiță o apetisantă sarma, când Flavius, un alt nepot, de profesie medic cu mare pasiune pentru teologie (mai ales pentru cea făcută în limba greacă), m-a întrebat:
“Ce părere ai despre predestinare?“
Am înțepenit cu sarmaua pe buze. Discutaserăm până atunci flecuri, politețuri comune și binevenite în astfel de ocazii. Flavius era unul dintre nepoții mei preferați. Dacă nu țineți seama de aceasta, scena n-are nici o noimă.
M-am desțepenit și am început să mestec și să mâ gândesc. Ca să câștig timp, l-am întrebat:
“Da, cum deți veni să mâ întrebi așa ceva, tocmai acum și tocmai aici?“
(Este un vechi șiretlic evreiesc. La orice întrebare există un
View original post 6,573 more words