Suntem nu numai chip şi asemănare divină, dar Christos ne-a dăruit slava Sa, gloria primită de El Însuși de la Tatăl. “Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu…” (Ioan 17:22). Am devenit astfel purtătorii slavei lui Dumnezeu, cinste oferită nouă de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos. Pe faţa oricărui semen de-al meu străluceşte nu numai chipul Creatorului, dar şi slava Fiului Său.
Ca fiinţe umane suntem mai preţioase decât toate instituţiile, fie şi ele de origine divină. Sabatul, sărbăturile şi legile Vechiului Aşezământ nu L-au făcut pe Isus să inverseze ordinea priorităţilor. A fost mereu acuzat că vindecă pe bolnavi în ziua Sabatului, că nu respectă datinile bătrânilor, tocmai că pentru El, omul, fiinţa aflată în nevoie, era mai de preţ decât legile sau tradiţiile.
Poate că niciun act divin, nici cel al creaţiei, nu poate sta alături de jertfa de la cruce, prin care Dumnezeu…
View original post 545 more words