De joi noaptea au fost mereu treji și în alertă. L-au prins pe Isus, L-au judecat după Legea lor, L-au târât înaintea lui Pilat și Irod. Au agitat masele de oameni, ‚proștii utili”, de care s-au folosit din nou. Au luptat ideologic cu Pilat și sistemul justiției romane. L-au primit înapoi din lanțuri pe Baraba. Au obținut condamnarea lui Isus. Satisfăcuți, în sutanele sobre ale religiei s-au felicitat discret. Au ucis blasfemitorul, liberalul acela care le amenința scaunele și liniștea.
Ziua de vineri s-a încheiat cu vestea bună că murise deja, străpuns de cuiele crucii și de batjocorile lor.
De la apusul soarelui începea Sabatul. Ziua lui Dumnezeu. Puteau sărbători în liniște. Shabbat Shalom!
De ar fi fost de religia noastră, s-ar fi dus duminica următoare crimei, la biserică. Odăjdii sclipitoare, fum de tămâie, cântat pe nas. Sau poate… costum nou, cravată, zâmbet de plastic. „Pacea Domnului! Frate! Slăvit să…
View original post 173 more words