Pilda Domnului cu samariteanul cel milostiv a fost și ea, ca multe din pildele spuse de Mântuitorul, subiectul unor interpretări și “spiritualizări”, din care unele sunt de-a dreptul bizare. Nu poți să nu te scandalizezi când Domnul devine samariteanul cel milostiv, iar noi, căzuții între tâlhari (păcatul, diavolul, lumea… cine mai știe?) am fost găsiți de El. Preoții și leviții (religia de azi) ne-au abandonat. Domnul ne-a pus pe răni untdelemn (Duhul Sfânt) și vin (Sângele Lui) și apoi ne-a luat pe asinul Său și ne-a dus la hanul (Biserica) și a îngrijit de noi, iar la plecare a plătit doi lei (Vechiul și Noul Testament) pentru însănătoșirea noastră finală. Nimeni nu spune cine este măgarul. Iar este neglijat bietul animal!

Odată cu interpretarea aceasta absurdă și cu totul contrară scopului pildei, Domnul a devenit Samariteanul. Samariteanul din pilda Domnului a fost divinizat. În bisericile noastre auzim rugăciuni făcute Samariteanului…