Privirea pe care noi o aruncăm acum asupra evenimentului învierii este una retrospectivă. Privim în urmă la un eveniment consumat și îl întoarcem pe toate părțile, pentru a extrage încurajări, învățăminte, sau îndemnuri. Nouă ne este acum mai ușor să vorbim despre înviere decât le-a fost celor care au asistat la moartea Domnului Isus și la îngroparea Lui. Eu au văzut trupul așezat în mormânt, au văzut sigiliul roman, au văzut garda așezată să păzească mormântul. Este impresionant însă faptul că atunci când Domnul Isus vorbește cu cei doi ucenici plecați către Emaus, în aceștia ardea inima în fața dovezilor că învierea nu era basm ci o promisiune împlinită.

În discursul de rămas bun, descurs redat în Evanghelia după Ioan (cap.14-17), Domnul Isus îi anunțase pe ucenici că se va întâmpla un lucru neobișnuit, chiar și pentru ei, care asistaseră la atât de multe minuni:,,Peste puţină vreme, lumea nu Mă…