5. Dacă nu am îndemn să fac ceva, chiar dacă este un lucru bun, mă simt ca un ipocrit dacă-l fac.

Lucrul acesta este mult mai frecvent pentru cei ce stau pe băncile bisericii decât cred cei mai mulți pastori.

Virusul acesta vorbește de sentimentele care-i conduc pe oameni. Simțămintele au ajuns autoritatea supremă în viața multora. Modul în care mă simt devine standardul după care iau deciziile în viață.

Sentimentele noastre vin și pleacă, ele bazându-se pe mii de lucruri (condiția fizică, vremea de afară, relațiile cu oamenii din biserică, jobul, cum o duc copiii în școală, păcatele nemărturisite, starea psihologică, sentimentele de vinovăție, relațiile de familie, dacă ne place sau nu de predicator sau de comitetul bisericii…). Sentimentele noastre nu doar că sunt fluctuante, dar nu ne putem baza pe ele în niciun caz.

Ce ar fi să trăim prin credință și nu prin sentimente? Credința funcționează…