Azi suntem, mâine suntem doar un abur. Cam aşa se traduce viaţa de aici. Astăzi îl îmbrăţişezi pe cel din biserică, mâine afli că e la spital în comă. Pleci de acasă şi nu ştii dacă te mai întorci. De aceea este bine să pleci cu Dumnezeu în tine. Atât timp cât eşti cu El, poţi fi liniştit oriunde, dar este important să lăsăm ceva în urma noastră. Şi atât timp cât încă respirăm, avem dreptul să credem într-o minune pe care Hristos o poate face oricând. Ce nu se poate la oameni, se poate la El. Trebuie doar să Îl chemăm cum L-a chemat orbul. Trebuie doar să ne oprim cum s-a oprit Isus. Trebuie doar să dorim şi să credem în minune cu tot dinadinsul şi să nu uităm apoi, că trebuie sa-L lăudam pe El pentru minunea înfăptuită. Şi orbul vindecat L-a slăvit.

Ca şi creştini autentici…