„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.”

Matei, 13.44

Mai nou, societatea occidentală nu vede nici o diferență majoră între om și animal –   liberul arbitru, conștiința –, instrumentul vital la îndemâna omului  care îl poate orienta și conduce ca o  busolă  pe cărările vieții, pentru a putea găsi  când își  dorește din toată inima calea către împărăția cerurilor, atunci când  într-o bună zi omul  își  va veni în fire ca fiul risipitor.

Dar cum ne imaginăm că ar fi împărăția cerurilor? O vedem ca pe un loc drag, de dorit, așa cum Humuleștii erau în amintirea lui Ion Creangă?  Poate am citit Sfânta Scriptură și ni s-a conturat cât de cât imaginea acelei împărății