Multumire

by Aurelia Gabor

*
Pe câmpia vieții mele, încărcată cu flori multe,
Îmi arunc cu drag privirea și mi-o desfătez din plin,
Observând cum bunătatea, pacea și-alte flori frumoase,
Își ridică fața-n soare și-mi zâmbesc frumos, senin.

*
Coloritul ce-l formează este plin de frumusețe.
Flori ce-s înflorite gata, flori ce au doar un boboc,
Care îngrijite bine, cultivate cu blândețe,
În curând vor face câmpul vieții mele copt !

*
Dar… privirea îmi străbate peste câmp, căutând o floare,
Ce-are o mireasmă sfântă, emanată din Scripturi,
Înzestrată cu-o culoare care pare nefirească,
Și de-o gingășie rară, de-o poți pune-ntre minuni.

*
Mulțumirea este floarea ce n-o pot vedea în viața-mi,
Plină, de-altfel, de atâtea multe binecuvântări,
Și tresar, foarte surprinsă, de această constatare,
Cercetându-mă îndată și privind spre-nalte zări.

*
”Doamne, dacă văd seninul, trebuie să-Ți mulțumesc,
Dacă azi miros o floare, trebuie să Te slăvesc,
Dacă am…