Sătul fiind de versuri care sună astfel:

“omu’ ieste ca vaporu’ / lui ii trebe ajutoru’ / daca nu-i carmaciu bun / vaporu se duce-n fund.” (cântec “creştin”, strofa 1 – după al doilea vers se adaugă “măi, măi”, iar după al treilea vers doar un “măi”)

via Adrian Iosif

deseori mi-am instruit studenții asupra modului în care ar trebui să vegheze la ce se cîntă prin biserici.

Cîntarea este foarte puternică. Memorăm ușor versurile. Teologia ariană s-a răspîndit ca un foc în miriște prin versuri și cîntare. Cred că sîntem extrem de neglijenți ca evanghelici la ce se întîmplă în gramatica textelor noastre, ce să mai spun în teologia textelor noastre. Am exemple grămadă. Iată un început de discuție aici.

un exemplu negativ?