Îmi aduc aminte de atenţia din tinereţea ta.

leremia 2:2, KJV

Sunt eu atent cu Dumnezeu în mod tot atât de spontan cum obişnuiam să fiu înainte sau doar aştept ca Dumnezeu să fie atent cu mine? Sunt eu plin de acele lucruri mărunte care înviorează inima Lui sau mă văicăresc pentru că-mi merge rău? Nu există nici o bucurie în sufletul care a uitat ce anume preţuieşte Dumnezeu. Este un lucru mare să mă gândesc că Isus Cristos are nevoie de mine – “Dă-Mi să beau“.  Câtă atenţie i-am arătat în săptămâna care a trecut? Am fost eu atent la renumele Lui în viaţa mea?