“El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.

  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.“ (Psalmul 107:25-28)

MEDITAȚIA  DE AZI:  Psalmul 107.23-43

Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în mo­mentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8.23...). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108.12).