După ce am citit despre întâlnirile lui Marius și Rut Bodnariu, cu fetele și apoi cu cei doi băieți, după aproape trei luni, paharul a dat peste el. Plec la San Francisco să protestez! Cum pot exista asemenea ființe atât de abrutizate în nordul europeean? Le-au înghețat sufletele în lungile nopți polare? Cum poți sta lângă doi părinți sfâșiați de durere veghindu-le o bucurie dozată și suspravegheată de 60 de minute de întâlnire cu proprii copii, fără să li se topească ceva din aizbergul din inimă?
Cum pot oare duce lingura la gură, acești funcționari ai Barnevernet-ului, când știu că în oala lor fierbe ciorba vânzărilor de copii nevinovați? Cum pot dormi aceste ființe după ce au auzit plânsul sfâșietor al copiilor smulși din brațele mamelor lor?

Mă duc la San Francisco să protestez împotriva unui stat lipsit de inimă și omenie.

Protestez împotriva tuturor celor care calcă în picioare…