Ce faci sa-L onorezi pe Domnul?

eliezer-rebecaAvraam a zis celui mai batrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui:  „Pune-ti, te rog, mâna sub coapsa mea; si te voi pune sa juri pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamântului ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor, în mijlocul carora locuiesc, ci te vei duce în tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu, Isaac.

Geneza, 24.1-4

UMBLATI PRIN CREDINTA!

Despre îndeletnicirea de poet, Nichita Stanescu spune “Poetul ca si soldatul / nu are viata personala.”,  caci,  dedicându-se acestei sensibile profesiuni, poetul asemeni unui soldat, nu mai are viata personala, de-acum el traieste dependent de “inspiratia”  care îi  este si stapân.

Bine, în alta împrejurare  literara, probabil în volumul RESPIRARI,  vorbind despre poet, N.S. leaga acest substantiv de metafora “moasa comunala”, indicând ca poetul e cineva care trebuie sa fie de folos în mod vital si de urgenta, pentru mai multe nevoi ale omului.

Dar crestinul, el cum trebuie sa fie? Mai ales acum în vremurile din urma, de criza, crestinul, oare el nu trebuie sa fie ca si soldatul  sau ca moasa comunala?

Acum, mai mult ca oricând, crestinul trebuie sa aiba reflexe bune, acelea ale unui crestin autentic. Sa fie plin de credinta si de Duhul, sa stea tare pe promisiunile lui Dumnezeu. Sa nu se lase purtat încoace si încolo de orice val de învatatura, de crize sau de oportunitati si  de situatii.

Continuarea în Armonia Magazine USA

În inima ta, sa ridici un altar Domnului!

“Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si împlineste-ti juruintele facute Celui Preaînalt. Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

                          PSALM 50

Domnul a zis lui Moise: … „Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.

EXOD 20.24

OMULUI NEEDUCAT îi lipseste sentimentul multumirii. Acest sentiment trebuie cultivat si învatat înca din anii copilariei. E e o stare pe care omul n-o primeste pe cale naturala, el trebuie s-o deprinda, sa învete si  sa constientizeze,  sa cântareasca pentru ce anume  si cum trebuie sa aduca multumiri.

Parintii învata copilul sa spuna  “Multumesc”. Pentru început, copilul nu doar ca nu prinde întelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia pe care îl va percepe adesea si ca pe o necesitate la recompensa dorita. De aceea,  parintii îsi ajuta copiii si-i întreaba încurajator “- Cum spui, draga?”, atunci când primeste o jucarie sau ceva dulce, o bomboana, o ciocolata sau un biscuit;  “– Multumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micutul lor, cuvânt pe care cu timpul îl va deprinde, îl va întelege si îl va si folosi daca i-a fost predat cu succes.

Asadar, este cât se poate de normal si faptul ca Dumnezeu sa-i învate pe copiii Lui, temeinic,  cum trebuie sa multumeasca Tatalui lor care, din iubire, le împarte multe daruri.

Ca un parinte responsabil si bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci si Cuvântul învataturilor Sale –,  pentru orice om venind în aceasta lume. Si, imediat dupa Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.”  …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretentia lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de multumire. Altfel, fara aceasta revelare  si descoperire prin Duhul Sfânt –  si înregistrate de slujitorii Sai în Cuvântul Bibliei prin  grija  lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde sa stie ce si cum sa aduca multumiri ca jertfa dupa voia Domnului. Continue reading “În inima ta, sa ridici un altar Domnului!”

Deprinde-te sa fii multumit!

 caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea în care ma gasesc.   Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc în belsug.   În totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamând, sa fiu în belsug si sa fiu în lipsa. Pot totul în Hristos care ma întareste.

…………………………….. ..  FILIPENI, 4: 9-13

.

Odata cineva  a fost rugat sa-si prezinte o zi din viata sa de crestin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz si încurajatoare. Însa persoana la care ma refer a raspuns cum nu se putea mai “bine”,  cu clipe fericite de dimineata pâna seara târziu, desi a avut de munca, pe alocuri din greu, la bucatarie, în casa, la câmp si la animale, dar si la jobul unde mergea în mod regulat, însa parfumul care l-a extras în marturisire a fost presarat  de cântari si de rugaciuni de multumire înaintea Domnului  pentru toate lucrurile prin care a trecut.

Dar se stie ca atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în fata, mâncarea din farfurie, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animati de sentimente de nemultumire si disconfort. E adevarat ca la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil sa putem multumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.

Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.

(Ecleziastul, 1:8)

Starea omului, aceea  fireasca si naturala, este de nemultumire, de insaturatie. Omul ramâne mereu însetat de ceva, cunoscut sau necunoscut.  El e înclinat sa fie nemultumit si aceasta stare o are mostenita si încrustata în fiinta sa intima si profunda, înca de la nastere: Continue reading “Deprinde-te sa fii multumit!”

Alegeti viata cu Dumnezeu, nu oportunitatile oferite de lume!

                 George Danciu

 

                                             SUCCESUL  

  PIEDICA ÎN CALEA UNOR RELATII BUNE

 

Text  inspirat de predica pastorului Nelu URS

Avram a zis lui Lot: „Te rog, sa nu fie cearta între mine si tine si între pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati.

GENEZA, 13.8

Multe sunt cauzele deteriorarii relatiilor dintre oameni si a relatiei dintre om si  Dumnezeu: rautatea, neomenia, neascultarea, necredinta, mândria, gelozia, invidia, nepasarea, iubirea de sine, iubirea de bani,  nemultumirea, îmbuibarea…

Sa  privim în Geneza 13, unde este relatat un pasaj important din viata patriarhului Avraam,  dupa ce se înapoiase din Egipt unde fusese  din pricina unei foamete care bântuia tara.

1. Despartirea de Lot   separarea de ceea ce este lumesc si pacatos

Lot, care calatorea împreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. Si tinutul acela nu-i încapea sa locuiasca împreuna; caci averile lor erau asa de mari, încât nu puteau sa locuiasca împreuna. S-a iscat o cearta între pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si feresitii locuiau atunci în tara.” (Geneza, 13.5-7)

Atunci când oamenii nu sunt plini de iubire (“Dumnezeu e iubire”), ci sunt rai si egoisti,  fie curând, fie târziu, apar între ei neîntelegeri. Când omul e în saracie, e mult mai tolerant si îngaduitor, dar atunci când nu mai poate de bine, el are un neastâmpar al nemultumirii si al îngâmfarii  când începe sa-si doreasca sa aibe tot mai mult. Atunci încep sa se îndeparteze de Dumnezeu si îsi pun încrederea tot mai mult în bogatii si încep sa iubeasca tot mai mult idolii lumii acesteia decât pe Dumnezeu.

Asa s-a întâmplat si  cu Lot. Pazitorii turmelor lui Avraam si  cei ai lui Lot s-au certat. Cert este ca nu avem consemnate cuvinte sau fapte întelepte din partea lui Iov. Însa Avraam, care era un om hotarât si care traia în ascultare de Dumnezeu Continue reading “Alegeti viata cu Dumnezeu, nu oportunitatile oferite de lume!”

Întoarceti-va la adevaratele valori!

      .

Caci Ezra îsi pusese inima sa adânceasca si sa împlineasca Legea Domnului, si sa învete pe oameni în mijlocul lui Israel legile si poruncile.

EZRA, 7.10

             .

Când scriu acest titlu-îndemn,  îmi amintesc de parabola Fiului risipitor, povestea simbol,  scoasa din realitatea vietii si folosita de Mântuitorul Isus pentru a identifica dimensiunea tragediei plecarii fiului din casa tatalui sau.

Poporul Israel  neascultând de Dumnezeu, – de Cel care îi purtase de grija ca un Tata bun si care i-a scos din robia Egiptului prin mari semne si minuni,  trecându-i prin Marea Rosie ca pe uscat si  asezânsu-i într-un loc unde  sa traiasca în pace, slavindu-L pe Dumnezeu -,  si  aplecânduli-se inima catre idolatrie si pacat, au fost parasiti de Dumnezeu si dusi  în Babilon, în robie,  de catre Nebucadentar. Atunci a fost darâmat  si Templul Domnului construit de împaratul Solomon.

Îndepartarea omului de adevaratele valori nu se face într-o zi. Ea se face în decursul mai multor ani,  de-a lungul mai multor generatii de oameni. Însa omul  nu-si vede întotdeauna starea deplorabila în care se afla si  crede ca-i merge bine.

*

EZRA –  omul prin care Dumnezeu ridica natiunea Israel

Evreii, ca si fiul risipitor, cu timpul, dupa zeci de ani de robie, si-au venit în fire miscati de Duhul Domnului si au dorit sa se întoarca la Ierusalim, în tara lor, Israel, pentru a rezidi  Templul Sfânt si  a se închina iarasi Dumnezeului celui viu, sfânt  si adevarat. Continue reading “Întoarceti-va la adevaratele valori!”

Al optulea vaccin la intoleranta!

.

  .

“DESCULTI” – Hickory, NC 2012

.

   Bartimeu  Unaltorizont

E toamna… Acum nu doar se numara bobocii, dar se fac si cure de vaccinari cu scop profilactic sau terapeutic. Depinde doar de care tip. Nu de alta, dar exista mai multe tipuri de intolerante. Adresa de-acum e legata de cea spirituala.

Pentru a o întelege  cît mai facil, nu strica o mica incursiune în cea medicala. Nu de alta, dar principiile acesteia din urma se aplica la mai toate intolerantele: începînd cu cea politica, si sfârsind cu cea religioasa/ultrareligioasa. La evanghelicii mioritici, unii au denumit-o (aproximativ) Portocalele mecanice si hiperpocaitii.

Imunologia clinica continua sa fie alaturi de alte ramuri medicale interventionale, unul dintre vîrfurile de lance ale cercetarii medicale. Sunt unii dintre noi, cei drept cam putini (si asta-i fericirea!) care sunt alergici la apa potabila, ba chiar si la aer! Altii, din ce în ce mai frecvent, la praful de casa. Copii pîna la o vîrsta nu suporta (digestiv) capsunii, zmeura, laptele sau alte alimente de uz comun. În cele mai multe cazuri se încearca o desensibilizare cu proteine atenuate continute în respectivii alergeni. Continue reading “Al optulea vaccin la intoleranta!”

Desculti 2012 – O adunare în Cinstea Domnului!

Mi-am facut un obicei sa scriu câteva reflexii dupa fiecare întâlnire

Intâlnirea “Desculti” Romanian Homecaming,  “O sarbatoare în Cinstea Domnului” începe cu calatoria spre Hickory, care în aceasta perioada a anului este traversarea unui spectacol continu de culori, fie venind dinspre west prin Appalachian  Mountains ori dinspre est strabatând Smoky Mountains.

Drumul nostru spre Hickory în acest an a început cu 8 zile înaintea întâlnirii cu un ocol de aproximativ 1000 de mile. Cu o familie de prieteni veniti la noi in vizita  din România, de la cascada Niagara spre Washington  DC,  am abandonat   drumurile  “Interstate” în favoarea drumurilor locale mai pitoresti si mai spectaculoase, in culorile domoale  ale toamnei. Am traversat sudul statului New York si apoi padurile “muscate de toamna” ale satatului Pennsylvania, spre Capitala politica a lumii. Am iesit pentru trei  zile la Ocean si am admirat rasaritul soarelui deasupra Atlanticului si apoi un apus de soare  diafan  care împartea cerul în doua. Desupra capetelor noastre parea a fi o linie care despartea doua ceruri, unul rosu aprins si celalalt de un albastru mohorat, un spectacol gata-gata  sa-l pierdem daca nu era o tânara care a strigat sa ne ridicam ochii  sus  in timpul plimbarii noastre. A fost  si o lectie spirituala pentru mine si Liana.

La Hickory, calatorind cu masina pe drumuri  ce treceau printre culturile  de bumbac  in floare, ale Virginiei, am ajuns vineri la ora 16:00.

Adunarea de vineri seara prevestea una urmatoare masiva, care va dovedi ca sala de sport, “filigoria” bisericii,  construita în urma cu doi ani si gândita cu credinta ca va ajunge cândva de mare trebuinta când  sanctuarul bisericii  va fi neîncapator… S-a întâmplat în acest an.

Nici acum dupa sapte ani nu am aflat  secretul  care determina pe tineri si batrâni, din America,  sa conduca 12 ore,  cheltuind cel putin  $1000 de familie pentru aceasta  Sarbatoare.    Natan, tânarul solist american, de aproximativ de  25 ani si care a participat la ultimile 6 intalniri, ne-a spus : “timpul nu trece destul de repede sa vina urmatoarea întâlnire a românilor, si de fiecare data vin tot mai multi”.

Intâlnirile  “desculti”  ramân inca fara o explicatie satisfacatoare, înafara harului, atunci când intentionam sa facem “o sarbatoare in cinstea Domnului”.
De fapt cred ca cei mai multi dintre noi am incetat sa mai cautam explicatii, acest lucru îl fac de obicei unii mai “dogmatici” care nu au experimentat nici o întâlnire “Live”  si nu accepta usor spargerea tiparelor si a automatismelor.

Mi-am facut un obicei sa scriu cateva reflexii dupa fiecare intalnire, nu pentru ca moderatorul  are o slujba mai importanta decât organizarea sau pregatitul hranei, ci doar pentru faptul ca slujba mea este sa fiu atent la filosofia si actiunea intâlnirilor noastre.

Formula in care se fac intâlnirile este atât de importanta si de eficienta, în cazul “Hickory”,  si pentru faptul ca nu suntem nevoiti sa parasim aria bisericii,  iar partasia in timpul  mesei este absolut biblica. Este adevarat ca munca este imensa si din pacate cade mereu pe localnici, fapt pentru care nu suntem destul de multumitori si indatorati .

Aproape intodeauna, mai mult de o treime dintre noi  sunt  veniti pentru prima data si din aceasta cauza “încalzirea” se face mai greu la inceputul intâlnirii.

Si daca este facuta o descoperire unuia care sade jos cel dintâi sa taca.

… “unul dupa altul”  si “Duhul prorocilor este supus prorocilor” (1 Corinteni, 14)  –  sunt aspecte care ramân neexperimentate,  daca nu uitate.   Stângacia noastra in aceasta directie atrage anumite contestatii oarecum normale, daca nu ar fi argumentate  prea dogmatic  (ma refer la unele discutii, din pauze).

Desigur intalnirile “desculti” sunt departe de fi fara urma de repros, dar încercam sa facem mai bine si mai curat de fiecare data, cu grija primara “sa nu stingem Duhul”.

Participarea tinerilor este coplesitoare din perspectiva noastra, a batrânilor,  si ar fi bine sa recunoastem in tinerii nostri dorinta dupa o experienta reala a partasiei crestine.

Vrem sa  proiectam intalnirile “desculti” in mintea tuturor ca si apartenta la o familie;  de aceea, bucuriile si durerile le asteptam marturisite, fie prin gesturi,  fie verbal.

“Desculti” nu este un mod de contestare a bisericilor din care facem parte. În cel mai bun caz ar putea fi o provocare  care sa ne ajute sa gasim moduri de a face ajustarea necesara între generatii.

Este o deosebire fundamentala  intre flexibilitate si compromis. Compromisul urmareste intotdeauna un folos personal, iar flexibilitatea  binele celuilalt. In 90% dintre situatii avem tendinta sa tratam flexibiliaitea  ca si compromis.

La intalnirile “desculti” sunt pastori cu caracter permanent,  unii cu statut de organizatori,  de la care ne asteptam la o anumita supraveghere  in ce priveste  statutul biblic,  mai mult decât prezervarea obiceiurilor functionale ale bisericilor noastre. Aceste precizari sunt necesare mai intâi pentru acei care au avut si au anumite intrebari in legatura cu modul desfasurarii intâlnirilor.

Unul dintre autorii mei preferati spune ca : “fiecare dintre noi suntem o mladita, sau un vârf de lance, rezultatul  unei incrucisari a Supranaturalului cu naturalul”.

Intalnirile “Desculti” le-am vrea sa fie o asemenea intersectie cu Duhul Domnului,  care sa ne aprinda un dor mai adânc  pentru cunoasterea Lui –   intelctual, emotional si duhovniceasc.

Deoarece Dumnezeu ne da si vointa si înfaptuirea, hai sa credem ca la anul, cei care vor avea harul sa fie prezenti vor trai experienta aceasta mai adânc si  mai viu, mai deplin.  Amin!

Cu placuta aducere aminte,

Liana si Florian Guler

Iertati-va, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi în Hristos

A ierta –   o datorie a fiecarui om.                                   George Danciu

Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de câte ori sa iert pe fratele meu când va pacatui împotriva mea? Pâna la sapte ori?”  Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pâna la sapte ori, ci pâna la saptezeci de ori câte sapte.MATEI, 18.21-22

                                 P A R A B O L A   I E R T A R I I

.

SFÂNTUL APOSTOL PETRU  avea reputatia de a fi dintr-o bucata, ti-o spunea de-a dreptul, cum se zice, nu pe ocolite. Era curajos, plin de îndraznela si franchete.  Petru avea o fire de lider, era mereu in fruntea celorlalti, el trebuia sa stie totul si inca  înaintea celorlalti. Dar Petru a vrut sa si iubeasca cel mai mult. A si declarat ca chiar daca toti il vor parasi pe Domnul, el n-o va face. Era  foarte preocupat de iubirea fata de Domnul si  dorea ca nimic sa nu-l desparta de Domnul lui!

Si iata-l acum pe Petru ca vine la Isus cu aceasta întrebare spinoasa:

„Doamne, de câte ori sa iert pe fratele meu când va pacatui împotriva mea? Pâna la sapte ori?

Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pâna la sapte ori, ci pâna la saptezeci de ori câte sapte.

Petru de fapt ar întreba:  “Oare, exista limita în iertare?Continue reading “Iertati-va, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi în Hristos”

Taria mea, e Dumnezeu!

ZIUA A TREIA  A CONGRESULUI

Cleveland  –   2 Septembrie 2012

Ci voi veti primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toata Iudeea, în Samaria si pâna la marginile pamântului.”  FAPTE, 1.7-8

 SE VA COBORÎ DUHUL SFÂNT PESTE VOI SI-MI VETI FI MARTORI

Marturisind lucrarile Domnului în fiecare generatie

Mesajul   pastorului George Dancea

Timp de 100 de ani crestinii baptisti din America au marturisit lucr?rile lui Dumnezeu printre ei. Si noi azi marturisim ceea ce Dumnezeu a facut si vedem cu ochii nostri.

Cartea “Faptele Apostolilor” este o carte care ramane deschisa, nu este înca scrisa complet, aceasta carte continua sa fie scrisa. Si în ceruri se scrie o carte de aducere aminte chiar si în aceste momente.

Ultimul capitol din aceasta carte îl vom citi atunci cand vom ajunge în cer, la Tatal. Dar  cheia acestei lucrari de scriere a ultimului capitol din carte  îl gasim la începutul ei, în   FAPTE, 1.8.

Ci voi veti primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toata Iudeea, în Samaria si pâna la marginile pamântului.Continue reading “Taria mea, e Dumnezeu!”