George Danciu
Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!” FAPTELE APOSTOLILOR, 3.4-5
(Inspirat din Cuvântul pastorului Nelu Urs, 8 Ianuarie 2012)
CE AM ÎTI DAU
Înca din Gradina Eden, Dumnezeu i-a adus-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit. “Nu este bine ca omul sa fie singur…”
Omul nu e creat sa fie singur. E o vorba înteleapta care zice ca singuratatea te omoara. Multi o cunosc, putini însa îsi aduc aminte de ea, ca e adevarata…
Nici animalelor nu le place sa stea singure, cu atât mai putin omului. Chiar daca uneori se retrage în singuratate pentru un timp, apoi vine un moment când doreste din nou partasia cu semenii sai.
Nu degeaba se vorbeste de dorul de tara, de dorul de locurile natale, pentru ca acolo si atunci omul a trait cea mai dulce partasie si comunicare cu semenii sai, în familia sa, acolo a fost cel mai pretuit, ajutat si iubit. Omul tânjeste dupa partasie si iubire fara de care nu se simte împlinit.
Infirmitatea aduce în viata omului multa singuratate, marginalizare si neîmpliniri fizice si sufletesti!
Petru si Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugaciunii
În ziua de Rusalii avusese loc nu numai predica aceea extraordinara a lui Petru, dar mai înainte de aceasta Duhul Sfânt a lucrat în mod extraordinar si panoramic, peste toti asezându-se niste limbi ca de foc si toti s-au umplut de Duh Sfânt, de la apostoli pâna la cel mai mic crestin, toti oamenii cucernici din toate neamurile si semintiile pamântului, aflati laolalta în acel loc din Ierusalim.
Cei ce au primit propovaduirea lui Petru au fost botezati; si în ziua aceea s-au adaos aproape 3000 de suflete. Fiecare era plin de frica si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.
Dar într-o zi – curând dupa istorica zi de Rusalii -, Petru si Ioan se suiau la Templu. Un olog din nastere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau în Templu, îi vede pe apostolii Domnului si le cere milostenie.
Petru si Ioan, nu trec nepasatori pe lânga olog. Ei stiu ce au, dar stiu si ce au de facut:
Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”
Ologul a fost atins de puterea lui Dumnezeu – care nu lipseste nici îmtr-o nevoie, acolo unde este credinta si ascultare.
Ce avem trebuie sa oferim si celor care au nevoie, cu iubire si în Numele lui Isus.
Petru si Ioan îl aveau pe Dumnezeu (Isus- “Emanuel”, adica “Dumnezeu e cu noi”).
„L-a apucat de mâna dreapta si l-a ridicat în sus. Îndata i s-au întarit talpile si glesnele; dintr-o saritura a fost în picioare si a început sa umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sarind si laudând pe Dumnezeu.”
Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. El poate sa lucreze Singur, nemijlocit, dar a ales sa ne faca parte în lucrarea Sa, sa fim împreuna lucratori. (1 Corinteni, 3.9)
Prin oameni calauziti de Duhul Sfânt, care se pun la dispozitia lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Dumnezeu face minuni!
- ologul (vindecat) intra în Templu;
Sa-L scoatem pe Isus Hristos, din noi, si sa-L lasam sa lucreze si în viata altora:
- în rezolvarea neputintelor fizice si psihice;
- sa fim unelte prin care El sa aduca vindecare;
- Atingerea lui Dumnezeu sa ajunga si la altii.
Conditia suficienta si necesara e aceea ca trebuie sa existe întâlnirea a doua categorii de oameni:
- altii aflati în nevoi, dar gata a-L primi pe Domnul!
Lasa-L sa te atinga Dumnezeu si vei fi vindecat!
Vino azi cu neputinta ta la El si te va întari si te va ajuta sa fii si tu în Templu, sa-i lauzi Numele!