paşi spre lumină

cand cade lot

Păzitorii vitelor lui Avraam se certau cu păzitorii vitelor lui Lot. Ca între văcari.

„Canaaniții și feresiții locuiau atunci în țară” (Geneza 13:7). Îi vedeau certându-se. „Iar se ceartă pocăiții!”…  ziceau ei…

Nu erau ei primii pe care bogățiile nu-i lăsau să locuiască împreună. Așa că Avraam l-a lăsat pe nepot să aleagă. Și Lot a ales. Ca un nepoțel egoist. A ales câmpia mănoasă a Iordanului care „era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.”

Lui Avraam i-au rămas dealurile Canaanului. Era mai bătrân. Avea moșul nevoie de exerciții fizice. Avea nevoie și de un loc înalt să poată vedea până departe, „spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus”, țara pe care Domnul o va da seminței lui. Din valea Sodomei nu ar fi văzut mare lucru.

După ce a bătut cu piciorul țara promisă urmașilor lui care vor veni ca pulberea pământului și stelele…

View original post 176 more words

Ce faci sa-L onorezi pe Domnul?

eliezer-rebecaAvraam a zis celui mai batrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui:  „Pune-ti, te rog, mâna sub coapsa mea; si te voi pune sa juri pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamântului ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor, în mijlocul carora locuiesc, ci te vei duce în tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu, Isaac.

Geneza, 24.1-4

UMBLATI PRIN CREDINTA!

Despre îndeletnicirea de poet, Nichita Stanescu spune “Poetul ca si soldatul / nu are viata personala.”,  caci,  dedicându-se acestei sensibile profesiuni, poetul asemeni unui soldat, nu mai are viata personala, de-acum el traieste dependent de “inspiratia”  care îi  este si stapân.

Bine, în alta împrejurare  literara, probabil în volumul RESPIRARI,  vorbind despre poet, N.S. leaga acest substantiv de metafora “moasa comunala”, indicând ca poetul e cineva care trebuie sa fie de folos în mod vital si de urgenta, pentru mai multe nevoi ale omului.

Dar crestinul, el cum trebuie sa fie? Mai ales acum în vremurile din urma, de criza, crestinul, oare el nu trebuie sa fie ca si soldatul  sau ca moasa comunala?

Acum, mai mult ca oricând, crestinul trebuie sa aiba reflexe bune, acelea ale unui crestin autentic. Sa fie plin de credinta si de Duhul, sa stea tare pe promisiunile lui Dumnezeu. Sa nu se lase purtat încoace si încolo de orice val de învatatura, de crize sau de oportunitati si  de situatii.

Continuarea în Armonia Magazine USA

Alegeti viata cu Dumnezeu, nu oportunitatile oferite de lume!

                 George Danciu

 

                                             SUCCESUL  

  PIEDICA ÎN CALEA UNOR RELATII BUNE

 

Text  inspirat de predica pastorului Nelu URS

Avram a zis lui Lot: „Te rog, sa nu fie cearta între mine si tine si între pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati.

GENEZA, 13.8

Multe sunt cauzele deteriorarii relatiilor dintre oameni si a relatiei dintre om si  Dumnezeu: rautatea, neomenia, neascultarea, necredinta, mândria, gelozia, invidia, nepasarea, iubirea de sine, iubirea de bani,  nemultumirea, îmbuibarea…

Sa  privim în Geneza 13, unde este relatat un pasaj important din viata patriarhului Avraam,  dupa ce se înapoiase din Egipt unde fusese  din pricina unei foamete care bântuia tara.

1. Despartirea de Lot   separarea de ceea ce este lumesc si pacatos

Lot, care calatorea împreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. Si tinutul acela nu-i încapea sa locuiasca împreuna; caci averile lor erau asa de mari, încât nu puteau sa locuiasca împreuna. S-a iscat o cearta între pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si feresitii locuiau atunci în tara.” (Geneza, 13.5-7)

Atunci când oamenii nu sunt plini de iubire (“Dumnezeu e iubire”), ci sunt rai si egoisti,  fie curând, fie târziu, apar între ei neîntelegeri. Când omul e în saracie, e mult mai tolerant si îngaduitor, dar atunci când nu mai poate de bine, el are un neastâmpar al nemultumirii si al îngâmfarii  când începe sa-si doreasca sa aibe tot mai mult. Atunci încep sa se îndeparteze de Dumnezeu si îsi pun încrederea tot mai mult în bogatii si încep sa iubeasca tot mai mult idolii lumii acesteia decât pe Dumnezeu.

Asa s-a întâmplat si  cu Lot. Pazitorii turmelor lui Avraam si  cei ai lui Lot s-au certat. Cert este ca nu avem consemnate cuvinte sau fapte întelepte din partea lui Iov. Însa Avraam, care era un om hotarât si care traia în ascultare de Dumnezeu Continue reading “Alegeti viata cu Dumnezeu, nu oportunitatile oferite de lume!”

Ce model de mama preferi?

George Danciu

Text adaptat dupa predica pastorului Nelu Urs  – Hickory, NC – 13 Mai 2012

Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.LUCA, 17.32

Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.

                                                                                       MATEI, 15.28

 

NEVOIA DE MODELE

Oamenii îsi aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuti si care le-au atras privirea si s-au si bucurat de aprecierea lor, în  functie de ceea ce au vazut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din arta  sau din sport, din sfera politica sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte, sau din orice alta parte a societatii, lumii de astazi sau din vremuri apuse.

Dar, astazi, sa supunem observarii si analizei doua mame celebre, femei din popoare diferite, dar care ne-au ramas ilustrate de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia, pentru lucrurile extraordinare pe care le-au facut. Sa le observam în paralel, sa vedem prin ce contrasteaza ele. Sa vedem cum s-a putut întâmpla ca cineva sa aiba toate premisele sa-si atinga scopul vietii, si sa n-o faca, iar altei persoane sa-i stea toate lucrurile împotriva, dar sa reuseasca ceea ce parea imposibil pentru ea.

Nevasta lui Lot si Femeea cananeanca

1. Starea acestor mame, înainte de  a-L întâlni pe Domnul Dumnezeu, într-un mod decisiv

Exista o dorinta fierbinte pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare femeie: aceea de a fi mama. În mod natural, orice femeie are un extraordinar simt matern pe care Dumnezeu a hotarât sa-l aseze în inima fiecarei mame.

Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!(Isaia, 49.15-16)

Dumnezeu însa, nu ne uita, dar vedem ca în zilele noastre sunt multe mame care nu doar ca uita de copilul ei, dar nu-l iubeste, nu-l hraneste si nu-l îngrijeste si, sunt multe cazuri de  mame care-si ucid copiii! S-a denaturat mult natura umana, pacatul mostenit, dar  si întunerecul si pacatele în care traiesc le-a degradat în asemenea masura încât deseori omul îsi tradeaza conditia pentru care a fost creat de Dumnezeu.

(.) Pentru a ne putea apropia de femeia cananeanca, sa vedem mai întâi, cine erau canaanitii? Erau  poporul din tara Canaan (promisa lui Avraam si urmasilor sai), iar Dumnezeu le zisese ca trebuie sa-i nimiceasca pe toti, însa Israel n-a facut aceasta, din care cauza, în timp, au avut  mult de suferit din cauza lor. În Matei 15:21-28, apostolul  Matei descrie o familie care (într-un fel) nici nu trebuia  cel putin sa existe (o femeie si fiica ei, bolnava, stapânita de un demon). Femeia era din partile Tirului si ale Sidonului. Dintr-un mediu cumva obscur, poate chiar mai de jos decât samaritenii. Nimeni n-am dori, la prima vedere – sa fim rude cu acesti oameni, nici vorba sa ne dorim sa-i avem de exemplu pentru viata noastra.

Dar Isus, dupa ce a vorbit cu fariseii despre datina batrânilor, despre ce anume îl spurca pe om (ceea ce le iese din gura si din inima lor: gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele) a plecat de acolo, S-a dus în partile Tirului si ale Sidonului.

În acele momente, Isus face un pas mare, plecând de lânga cei „sfinti” – farisei si carturari -, ajungând aproape de nevoile celor cu faima rea din acel tinut.

(..) Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. (Luca, 17.32), e atentionarea facuta de  Domnul Isus. Deci e foarte important sa ne aducem aminte de nevasta lui Lot. Avraam plecase împreuna cu Lot în tara Canaan, deci si nevasta lui Lot (Geneza, 12). Ea avusese parte de ceea ce marea parte a generatiei ei nu avusese: de oameni care nu doar ca îl cunosteau pe Dumnezeu, dar si umblau îndeaproape cu El (Avraam si, în parte, Lot) si a avut parte de revelatii si descoperiri din partea Domnului. Atunci când Dumnezeu a dorit sa nimiceasca Sodoma si Gomora, pentru ca pacatele comise acolo erau nespus de mari, El a trimis acolo agentii Sai speciali, îngerii Lui, sa-i scoata pe Lot si familia sa afara din cetate, deoarece acolo  Domnul va trimite foc si pucioasa. Nevasta lui Lot avea informatiile necesare despre cunoasterea lui Dumnezeu si ale planurilor Sale si a avut si un mare privilegiu sa poata sa umble în lumina calauzirii lui Dumnezeu.

(.) Însa femeia cananeana a trait si a crescut într-un mediu infect, întinat si bolnav, plin de întunerec spiritual si de lipsuri materiale.

Dar, cu toate acestea, ambele situatii au ceva în comun: Domnul Isus sau îngerii Sai ajung si în acele locuri pline de istorie si învataminte. Si aici ajungem si noi în situatia de a ne pune o întrebare inevitabila:

Câte ocazii de a îndrepta lucrurile si destinul însusi a avut parte fiecare dintre aceste doua femei? Continue reading “Ce model de mama preferi?”

Abel vorbeste azi, macar ca este mort.Credinta transforma viitorul în prezent

Motto: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort.”-Epistola catre Evrei 11. 1-3.

In crestinismul autentic e vorba (fara nici o indoiala) de o incredere neclintita în Dumnezeu, in promisiunile Lui nevazute si dorite. Credinta transforma viitorul promis, în prezent.
Observam ca stiinta (nu odata) schimba mâine, ceea ce astazi a prezentat ca adevar sigur. Si pentru cei care s-au încrezut si s-au bazat pe estimarile facute stiintific nu a fost tocmai ok. Ei sunt zdruncinati profund, ca urmare pot pierde averi, prestigiu si chiar viata lor. Insa, cine se increde pe deplin in Dumnezeu nu va fi nicidecum inselat. Intr-un fel, dupa cum spune apostolul Pavel, trebuie sa fim nebuni pentru Cristos, crezând Cuvântul scripturii (Biblia canonica). Nu buni pentru lume, sa nu ne potrivim tiparului ei, ci dimpotriva, sa ne potrivim pasii dupa pretentiile lui Dumnezeu, pentru ca asa zisa stiinta te inseala deseori. Principiile stiintei si ale lumii sunt schimbatoare. Credinta materializeaza viziunea primita din Scriptura sfânta. In vechime, ca si acum, inaintea lui Dumnezeu nu puteai sa te prezinti oricum. La El putea veni oricine, oricând, dar nu oricum. Inaintea Domnului Dumnezeu trebuia sa vii cu o jertfa. Iar jertfa trebuia adusa cu sare. Adica cu o buna marturie, prin credinta. Prin credinta pricepem lucruri de nepriceput. Ratiunea si mintea umana nu pot pricepe totul. Cineva a detaliat putin, completând definitia conceptului de credinta asa cum o gasim in epistola catre Evrei, spunând: Credinta se bazeaza pe ratiune, dar este superioara ei. Ce nu poate vedea sau intelege ratiunea si mintea noastra, vedem si intelegem prin credinta. Pentru credinta nu exista niciun impediment. Apostolul Pavel le explica corintenilor ca crestinii umbla prin credinta, nu prin vedere. Da, e adevarat, ca si stiinta umbla prin credinta, nu prin vedere, un timp, la inceput, pentru ca in final sa vedem ca a prins „viata” ceea ce era doar un simplu proiect. Stiinta nu e insa perfecta. Apar cauze tehnice, cauze umane, cauze de forta majora care nu pot fi controlate de om. Numai Unul, Dumnezeu, poate controla totul, El urmareste sa se duca la indeplinire, in cele mai mici amanunte, ceea ce El a promis, ceea ce El a proiectat inca din eternitate pentru eternitate (Ieremia 1.11-12).

Continue reading this post…