Ce faci sa-L onorezi pe Domnul?

eliezer-rebecaAvraam a zis celui mai batrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui:  „Pune-ti, te rog, mâna sub coapsa mea; si te voi pune sa juri pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamântului ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor, în mijlocul carora locuiesc, ci te vei duce în tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu, Isaac.

Geneza, 24.1-4

UMBLATI PRIN CREDINTA!

Despre îndeletnicirea de poet, Nichita Stanescu spune “Poetul ca si soldatul / nu are viata personala.”,  caci,  dedicându-se acestei sensibile profesiuni, poetul asemeni unui soldat, nu mai are viata personala, de-acum el traieste dependent de “inspiratia”  care îi  este si stapân.

Bine, în alta împrejurare  literara, probabil în volumul RESPIRARI,  vorbind despre poet, N.S. leaga acest substantiv de metafora “moasa comunala”, indicând ca poetul e cineva care trebuie sa fie de folos în mod vital si de urgenta, pentru mai multe nevoi ale omului.

Dar crestinul, el cum trebuie sa fie? Mai ales acum în vremurile din urma, de criza, crestinul, oare el nu trebuie sa fie ca si soldatul  sau ca moasa comunala?

Acum, mai mult ca oricând, crestinul trebuie sa aiba reflexe bune, acelea ale unui crestin autentic. Sa fie plin de credinta si de Duhul, sa stea tare pe promisiunile lui Dumnezeu. Sa nu se lase purtat încoace si încolo de orice val de învatatura, de crize sau de oportunitati si  de situatii.

Continuarea în Armonia Magazine USA

În inima ta, sa ridici un altar Domnului!

“Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si împlineste-ti juruintele facute Celui Preaînalt. Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

                          PSALM 50

Domnul a zis lui Moise: … „Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.

EXOD 20.24

OMULUI NEEDUCAT îi lipseste sentimentul multumirii. Acest sentiment trebuie cultivat si învatat înca din anii copilariei. E e o stare pe care omul n-o primeste pe cale naturala, el trebuie s-o deprinda, sa învete si  sa constientizeze,  sa cântareasca pentru ce anume  si cum trebuie sa aduca multumiri.

Parintii învata copilul sa spuna  “Multumesc”. Pentru început, copilul nu doar ca nu prinde întelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia pe care îl va percepe adesea si ca pe o necesitate la recompensa dorita. De aceea,  parintii îsi ajuta copiii si-i întreaba încurajator “- Cum spui, draga?”, atunci când primeste o jucarie sau ceva dulce, o bomboana, o ciocolata sau un biscuit;  “– Multumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micutul lor, cuvânt pe care cu timpul îl va deprinde, îl va întelege si îl va si folosi daca i-a fost predat cu succes.

Asadar, este cât se poate de normal si faptul ca Dumnezeu sa-i învate pe copiii Lui, temeinic,  cum trebuie sa multumeasca Tatalui lor care, din iubire, le împarte multe daruri.

Ca un parinte responsabil si bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci si Cuvântul învataturilor Sale –,  pentru orice om venind în aceasta lume. Si, imediat dupa Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.”  …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretentia lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de multumire. Altfel, fara aceasta revelare  si descoperire prin Duhul Sfânt –  si înregistrate de slujitorii Sai în Cuvântul Bibliei prin  grija  lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde sa stie ce si cum sa aduca multumiri ca jertfa dupa voia Domnului. Continue reading “În inima ta, sa ridici un altar Domnului!”

Sarbatoarea Pastilor în cinstea Domnului Dumnezeului tau!

George Danciu

Predica pastorului Nelu URS din 8 Aprilie 2012 – Hickory, NC

.praznuieste sarbatoarea Pastilor în cinstea Domnului Dumnezeului tau.”    

                 Deuteronom, 16.1

O SARBATOARE A BUCURIEI!

                                     

Introducere în teologia despre moarte si pacat

Probabil în aceasta saptamâna am meditat mai mult ca în altele, la suferinta si rastignirea lui Isus, la moartea si asezarea Sa într-un mormânt pecetluit de romani, dar poate ca ne-am gândit si la moartea noastra, eveniment prin care trece orice om din aceasta lume.

Când vorbim despre moarte si ne gândim la moarte, pe toti ne încearca un sentiment de disconfort, sentiment care apare în mod firesc si asta deoarece moartea nu a fost de la începuturile existentei umane. Când omul a fost pus de catre Dumnezeu în Gradina Eden, i s-a dat porunca aceasta:

Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.

Dar Adam n-a ascultat de porunca Domnului: “De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul în lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit“(Rom., 5.12)

Moartea nu a fost parte din om de la început, moartea a intrat în viata noastra prin pacat si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina ca toti au pacatuit.

“Caci înainte de Lege pacatul era în lume. Dar pacatul nu este tinut în seama câta vreme nu este o lege. Totusi moartea a domnit, de la Adam pâna la Moise, chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam, care este o icoana preînchipuitoare a Celui ce avea sa vina.” (Rom., 5.13-14)

Avem un sentiment ciudat, atunci când suntem foarte obositi, parca ne e frica sa ne asezam în pat ca nu cumva, de oboseala, sa nu ne mai trezim din acel somn ca de moarte. Caci somnul este asemanat cu moartea si moartea este asemanata cu somnul. Moartea nu fusese parte din viata omului, dar Dumnezeu l-a avertizat pe om, zicându-i:  “în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.

Prin greseala unui singur om, moartea a domnit prin el singur chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam.

Însa „… cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!

“…Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osânda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarâre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarâre de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.” (Rom., 5.17-19)

Pavel, prin teologia sa, ne vorbeste despre Avraam ca el

este tatal nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi. (…) De aceea credinta aceasta „i-a fost socotita ca neprihanire.” Dar nu numai pentru el este scris ca „i-a fost socotita ca neprihanire”; ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita, noua celor ce credem în Cel ce a înviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.” (Rom., 4.17-25)

Dpdv istoric, oamenii n-au o problema sa tina Pastile, ci ei au o problema de ordin spiritual. Istoric e ok, Isus a trait pe pamânt, a facut lucrarile care sunt scrise în Scriptura, a fost judecat, a suferit, a fost dat la moarte, rastignit pe Cruce, a fost asezat într-un mormânt, dar a treia zi a înviat, dupa Scripturi.

Însa ideea si motivul spiritual al învierii Lui,  e acela ca noi am fost socotiti neprihaniti.  Cine ne socoteste neprihaniti? Dumnezeu!

Deci, daca nu învia Hristos, atunci noi degeaba aveam credinta în El, caci atunci n-am fi fost socotiti neprihaniti de catre Dumnezeu. Aceasta e una din cele mai mari dovezi, ca nu suntem  mântuiti pentru ceea ce suntem noi, ci pentru ceea ce a facut (si este) El.

Frumusetea unui pasaj, cum am mai spus si în alte ocazii, sta în detaliile sale, însa crestinii au început sa caute tot mai mult detalii într-alta parte decât în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Însa moartea nu poate fi biruita altfel si de nimeni altcineva, decât de El si de cei ce sunt socotiti neprihaniti. Numai asa ne putem rezolva problema mortii: „Dar acum, Hristos a înviat din morti, pârga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si învierea mortilor.” (1 Cor., 15.20-21)

Învierea este foarte importanta pentru ca ea arata cum Dumnezeu biruieste agentul mortii (pacatul).

Credeti ca si astazi pacatul mai aduce moartea? Cu siguranta ca da. Dar si astazi învierea lui Isus Hristos aduce viata. Glorie Domnului!

El a înviat pentru ca noi suntem socotiti neprihaniti. Dar, a fi neprihanit si a fi socotit neprihanit, sunt doua stari cu totul diferite, una de alta. Aici intervine harul lui Dumnezeu ca în Pilda cu cei doi datornici, care nu-si puteau  achita datoria, desi diferita, le-a fost iertata la amândoi.

***

DIMINEATA ÎNVIERII

La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze înspre ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormântul. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamânt; caci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormântului si a sezut pe ea. Înfatisarea lui era ca fulgerul, si îmbracamintea lui alba ca zapada. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.”                                                                                            Matei, 28.1-4

1. Îngerul, pentru cine a pravalit piatra de la mormânt?

Isus afirmase ca asemeni Tatalui, are viata în Sine. Poate sa si-o dea, ca apoi iarasi s-o ia înapoi. Hristosul înviat nu mai avea oprelisti de ordin material, el trece în mod natural dincolo de piatra de la mormânt sau de usa încuiata unde se gasesc strânsi ucenicii de frica iudeilor.

Însa piatra a fost data la o parte de îngerul Domnului pentru cei ce au venit sa vada mormântul. (Femeile ziceau una catre alta: „Cine ne va pravali piatra de la usa mormântului?”,  Marcu, 16.3)

Ma rog Domnului, daca sunt astazi oameni care vin la Mormântul Lui, si cred ca este o poveste sau o istorie de-a crestinilor, îngerul Domnului sa se coboare si sa faca cutremur de pamânt si sa dea piatra necredintei lor la o parte.

La învierea lui Lazar, oamenii, la porunca lui Isus, au dat piatra la o parte. Alti oameni ne pot ajuta sa întelegem despre ei, despre oameni, dar atunci când este vorba despre Dumnezeu si despre Isus, trebuie ca Dumnezeu sau îngerii Lui sa dea piatra la o parte (un cutremur local) pentru a vedea dincolo de ea si a putea întelege.

2. Ce cautau femeile la mormânt?

Femeile au venit la mormânt pentru a împlini  obiceiul mostenit, acela  care cerea ca mortul sa fie îmbalsamat. De ce? Pentru ca exista o nadejde a învierii.

Când a ajuns Isus în casa Martei si a Mariei, iar fratele lor Lazar era mort:

Isus i-a zis: „Fratele tau va învia.” „Stiu”, I-a raspuns Marta, „ca va învia la înviere, în ziua de apoi.

Domnul însa continua cu aceasta afirmatie nemaipomenita:

Eu sunt Învierea si Viata. Cine crede în Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede în Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?(Ioan, 11.23-26)

Femeile acestea au avut dreptate doar în parte. Dar Dumnezeu pusese si în ele gândul vesniciei. Aceasta idee le-a dus acolo, chiar daca era amestecata cu durere, cu suferinta, învaluita înca în mister si poate chiar de necredinta, ele aveau speranta ca El va învia în ziua de apoi.

3. Când puterea lui Dumnezeu se arata

Piatra fusese data la o parte, iar “Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.”

Putem fi de acord ca soldatii de straja erau dintre cei mai curajosi si neînfricati dintre toti soldatii, caci aveau de pazit pe Cineva cu totul deosebit, iar ei nu se temeau de nimic, însa … ei au ramas ca niste morti în fata îngerului Domnului. Când se manifesta puterea lui Dumnezeu, puterea omului ajunge buna de nimic. De fapt, când se întâmpla sa traim un cutremur de pamânt, o mare calamitate în fata naturii lui Dumnezeu dezlantuite, de potop de ape sau de foc, omul devine dintr-oadata cu totul neputincios. Când El lucreaza, cine-i poate sta împotriva?

Nimeni nu putea sa împiedice învierea lui Isus Hristos! Slava Domnului!

Ruperea sigiliului roman, de pe mormânt pe noi ne-ar fi costat viata, însa pe îngeri  nu  i-a costat nimic. Cuvântul ne spune ca pentru oameni multe lucruri sunt cu neputinta, dar „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei, 19.26)

Strajerii au ramas ca morti, iar îngerul nu le-a vorbit lor, pentru ca ei nu credeau (erau morti dpdv spiritual) si nu se asteptau la nimic sfânt.

Si astazi, e posibil ca Dumnezeu sa nu vorbeasca multora dintre oameni, celor care sunt morti spiritual si nu vor sa-L caute pe Isus. Pot fi unii care sa nu auda ce vorbeste Dumnezeu, dar aud aceia ce sunt gata sa asculte si sa primeasca Cuvântul Lui.

Îngerii au vorbit femeilor, caci ele erau gata sa primeasca tot ce vine din partea lui Dumnezeu. Ele se aflau la locul potrivit si la timpul potrivit. Si Dumnezeu, asa cum le-a spus lor, ce si cum sa faca, El e gata sa ne vorbeasca tuturor celor care-L cauta din toata inima.

4. Tiparul Vechiului Testament se împlineste si la Învierea Domnului

Maria „… a vazut doi îngeri în alb, sezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, si altul la picioare.” (Ioan, 20.12)

imagine care ne trimite la capacul ispasirii cu cei doi heruvimi de la capetele lui si la chivotul Domnului, cu marturia pusa în el, tablele Legii, adica Logosul întrupat:

Sa pui capacul ispasirii pe chivot si în chivot sa pui marturia pe care ti-o voi da. Acolo ma voi întâlni cu tine (…) si-ti voi da toate poruncile Mele….” (Exod, 25.10-22)

V-am învatat înainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost îngropat, si a înviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1 Cor., 15.3-5)

Iar la sfârsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul. Glorie Domnului!

Cine nu crede Scriptura, nu poate crede (în) Învierea Lui Isus Hristos. Scriptura e aceea care ni-L descopera pe Hristosul cel Viu. Scriptura este Evanghelia,  este vestea buna a lui Dumnezeu.

Prin îngeri, Dumnezeu a vorbit Mariei, iar prin Scriptura ne vorbeste noua, fiecaruia, prin Fiul Sau. De ce? Pentru ca El este viu si ne iubeste. Glorie Domnului!

5. Dupa îngeri, înaintea Domnului Isus

Dupa ce femeile L-au cunoscut ca Isus din Nazareth, Învatatorul, iata ca acum un înger li-L prezinta ca fiind Domnul:

Dar îngerul a luat cuvântul si a zis femeilor: „Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. Nu este aici; a înviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul.”

Astazi sunt multi care vad în Isus pe oricine altcineva, numai pe Domnul nu. Dar, la înviere, noi Îl sarbatorim ca Domnul, Regele regilor si Domnul domnilor, Cel care a biruit moartea, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte, viata daruindu-le. Glorie Domnului!

6. Bucuria Învierii

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui. Dar iata ca le-a întâmpinat Isus si le-a zis: „Bucurati-va!” Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele si I s-au închinat.”(Matei, 28.8-10)

Femeile erau pline de frica si de o mare bucurie.  Dar le-a întâmpinat Domnul Înviat sa împartaseasca cu ele bucuria învierii:

Isus le-a zis: „Bucurati-va!”

Ne imaginam cât de bucuros era Isus în dimineata învierii si cât dorea sa împarta cu ceilalti  bucuria Sa, cu cei socotiti neprihaniti!

El doreste sa le transmita aceeasi stare tuturor celor care îl cauta. Femeilor, Domnul Pacii, le aduce deîndata pacea si bucuria deplina. Slava Domnului!

7. ASTAZI, CE ALEGI?

În aceasta Sarbatoare a Pastilor Domnului, fiecare om are de facut o alegere. Omul e liber sa aleaga, pe Domnul Isus, pe de o parte,  sau orice altceva, pe de alta parte:

(1) întâlnirea cu Domnul Isus Hristos Cel înviat

(2) întâlnirea cu preotii (sau orice alta optiune)

Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din strajeri si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele întâmplate. Acestia s-au adunat împreuna cu batrânii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani si le-au zis: „Spuneti asa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, si L-au furat.” Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, îl vom potoli noi si va vom scapa de grija.” Ostasii au luat banii si au facut cum i-au învatat. Si s-a raspândit zvonul acesta printre iudei pâna în ziua de astazi.” (Matei, 28.11-15)

Strajerii au ales întâlnirea cu preotii, banii, minciuna si compromisul. Si au ramas pe mai departe în moarte spirituala, în întuneric, fiind subjugati de  pacat!

Însa, femeile, sincere si evlavioase,  cu nadejde vie în Dumnezeu, L-au ales pe Ius, Domnul si Mântuitorul lor, caruia I S-au închinat. Si au plecat pline de bucurie si L-au vestit pe Isus si altora.

Cum ar putea cineva care s-a întâlnit cu Domnul Isus si sa mai aiba o viata ca si cum nu L-ar fi întâlnit?

Sa ne rugam Domnului, sa nu fim dintre aceia care doar au auzit de Domnul Isus, de departe, ci dintre cei care au ajuns sa poata spune din convingere Hristos a înviat! De ce? Pentru ca L-au întâlnit, pentru ca L-au vazut pe Domnul!

Adu Doamne astfel de momente pentru cât mai multi dintre ascultatorii Evangheliei, care sa-L auda vorbind prin Duhul Sfânt, pe Domnul Isus Hristos! Amin.

Îti dam slava, Doamne, pentru ca Tu esti atotputernic si biruitor, pentru ca esti învierea si viata si pentru ca prin Tine si noi suntem biruitori.

Multumim ca Tu esti acela care ne socotesti neprihaniti prin ceea ce esti si ai facut pentru noi. Glorie Domnului!

HRISTOS A ÎNVIAT!

O privire in bisericile din Romania-AZI: Biserica Baptista din SIGHETU MARMATIEI 1

Motto: “Evrei 13.7 “Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta.”


I. Sighetul Marmatiei. (Informatii de interes turistic)
Accesul feroviar spre municipiul Sighet se face dinspre judetul Bistrita–Nasaud (prin Pasul Setref), urmarind cursul râului Viseu pâna la varsarea acestuia in Tisa, apoi calea ferata urmeaza cursul râului Tisa, de-a lungul frontierei cu Ukraina, calatorul atent absorbind panorame deosebite.
Unul din locurile de trecere a frontierei Romaniei este in zona Sighetul Marmatiei – Solotvino (Romania – Ucraina), asezat in dreptul podului peste râul Tisa, destinat traversarii pietonilor si autovehiculelor mici. Trecerea este permisa doar pe baza pasaportului, viza nefiind necesara cetatenilor Uniunii Europene). Insa spre Ucraina se mai poate ajunge si cu trenul, prin punctul de frontiera Câmpul Lung la Tisa, doar pe calea ferata, existand garnituri care fac legatura intre Sighet si orasele de pe dreapta Tisei.
De-a lungul vremii, numele orasului de care ne ocupam a cunoscut mai multe modificari, dintre care amintim: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetul Marmatiei.
Sighetul apare consemnat pt prima oara in documente in anul 1326, insa in zona s-au gasit vestigii arheologice ale altor asezari umane mult anterioare atestarii.
Repere istorice:
– 1472, Matei Corvin intareste privilegiile orasului Sighet;
– 1551, Sighetul are dreptul de a tine târguri;
– 1611, imparatul Leopold acorda dreptul de stema al orasului (capul de bour-zimbru);
– 1717, tatarii jefuiesc bogatiile sighetenilor ascunse in biserica reformata (la Borsa vor fi nimiciti); – – – 1816, pe toate edificiile publice s-au afisat insemnele imperiale (vulturul cu doua capete); limba oficiala – germana; limba de cancelarie si in congregatia comitatensa – latina;
-1940, Dictatul de la Viena, Maramuresul este incorporat Ungariei hortiste;
– 1945, Maramuresul este incorporat (doar temporar) Ucrainei subcarpatice prin diversiunea organizata de Odoviciuc;
– 1948, se desfiinteaza judetul Maramures cu resedinta la Sighet, orasul fiind incorporat regiunii Baia Mare;
– 1950, la inchisoarea din Sighet sunt intemnitati tinerii opozanti: liceeni, ministri, sefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni si oameni de cultura, episcopii bisericii greco-catolice, opozanti ai instalarii comunismului in Romania.
– 1990, fosta Inchisoare din centrul orasului devine Muzeu, in amintirea locatarilor de marca ai inchisorii comuniste;
• 1988 – Îngerii Negri terorizeaza Sighetul.
• 2007 – S-a deschis frontiera cu Ucraina pentru prima data permitându-se trecereea la vecini si comertul cu produse între cele doua tari

Continue reading this post…