Mi-am facut un obicei sa scriu câteva reflexii dupa fiecare întâlnire

Intâlnirea “Desculti” Romanian Homecaming,  “O sarbatoare în Cinstea Domnului” începe cu calatoria spre Hickory, care în aceasta perioada a anului este traversarea unui spectacol continu de culori, fie venind dinspre west prin Appalachian  Mountains ori dinspre est strabatând Smoky Mountains.

Drumul nostru spre Hickory în acest an a început cu 8 zile înaintea întâlnirii cu un ocol de aproximativ 1000 de mile. Cu o familie de prieteni veniti la noi in vizita  din România, de la cascada Niagara spre Washington  DC,  am abandonat   drumurile  “Interstate” în favoarea drumurilor locale mai pitoresti si mai spectaculoase, in culorile domoale  ale toamnei. Am traversat sudul statului New York si apoi padurile “muscate de toamna” ale satatului Pennsylvania, spre Capitala politica a lumii. Am iesit pentru trei  zile la Ocean si am admirat rasaritul soarelui deasupra Atlanticului si apoi un apus de soare  diafan  care împartea cerul în doua. Desupra capetelor noastre parea a fi o linie care despartea doua ceruri, unul rosu aprins si celalalt de un albastru mohorat, un spectacol gata-gata  sa-l pierdem daca nu era o tânara care a strigat sa ne ridicam ochii  sus  in timpul plimbarii noastre. A fost  si o lectie spirituala pentru mine si Liana.

La Hickory, calatorind cu masina pe drumuri  ce treceau printre culturile  de bumbac  in floare, ale Virginiei, am ajuns vineri la ora 16:00.

Adunarea de vineri seara prevestea una urmatoare masiva, care va dovedi ca sala de sport, “filigoria” bisericii,  construita în urma cu doi ani si gândita cu credinta ca va ajunge cândva de mare trebuinta când  sanctuarul bisericii  va fi neîncapator… S-a întâmplat în acest an.

Nici acum dupa sapte ani nu am aflat  secretul  care determina pe tineri si batrâni, din America,  sa conduca 12 ore,  cheltuind cel putin  $1000 de familie pentru aceasta  Sarbatoare.    Natan, tânarul solist american, de aproximativ de  25 ani si care a participat la ultimile 6 intalniri, ne-a spus : “timpul nu trece destul de repede sa vina urmatoarea întâlnire a românilor, si de fiecare data vin tot mai multi”.

Intâlnirile  “desculti”  ramân inca fara o explicatie satisfacatoare, înafara harului, atunci când intentionam sa facem “o sarbatoare in cinstea Domnului”.
De fapt cred ca cei mai multi dintre noi am incetat sa mai cautam explicatii, acest lucru îl fac de obicei unii mai “dogmatici” care nu au experimentat nici o întâlnire “Live”  si nu accepta usor spargerea tiparelor si a automatismelor.

Mi-am facut un obicei sa scriu cateva reflexii dupa fiecare intalnire, nu pentru ca moderatorul  are o slujba mai importanta decât organizarea sau pregatitul hranei, ci doar pentru faptul ca slujba mea este sa fiu atent la filosofia si actiunea intâlnirilor noastre.

Formula in care se fac intâlnirile este atât de importanta si de eficienta, în cazul “Hickory”,  si pentru faptul ca nu suntem nevoiti sa parasim aria bisericii,  iar partasia in timpul  mesei este absolut biblica. Este adevarat ca munca este imensa si din pacate cade mereu pe localnici, fapt pentru care nu suntem destul de multumitori si indatorati .

Aproape intodeauna, mai mult de o treime dintre noi  sunt  veniti pentru prima data si din aceasta cauza “încalzirea” se face mai greu la inceputul intâlnirii.

“ Si daca este facuta o descoperire unuia care sade jos cel dintâi sa taca.”

… “unul dupa altul”  si “Duhul prorocilor este supus prorocilor” (1 Corinteni, 14)  –  sunt aspecte care ramân neexperimentate,  daca nu uitate.   Stângacia noastra in aceasta directie atrage anumite contestatii oarecum normale, daca nu ar fi argumentate  prea dogmatic  (ma refer la unele discutii, din pauze).

Desigur intalnirile “desculti” sunt departe de fi fara urma de repros, dar încercam sa facem mai bine si mai curat de fiecare data, cu grija primara “sa nu stingem Duhul”.

Participarea tinerilor este coplesitoare din perspectiva noastra, a batrânilor,  si ar fi bine sa recunoastem in tinerii nostri dorinta dupa o experienta reala a partasiei crestine.

Vrem sa  proiectam intalnirile “desculti” in mintea tuturor ca si apartenta la o familie;  de aceea, bucuriile si durerile le asteptam marturisite, fie prin gesturi,  fie verbal.

“Desculti” nu este un mod de contestare a bisericilor din care facem parte. În cel mai bun caz ar putea fi o provocare  care sa ne ajute sa gasim moduri de a face ajustarea necesara între generatii.

Este o deosebire fundamentala  intre flexibilitate si compromis. Compromisul urmareste intotdeauna un folos personal, iar flexibilitatea  binele celuilalt. In 90% dintre situatii avem tendinta sa tratam flexibiliaitea  ca si compromis.

La intalnirile “desculti” sunt pastori cu caracter permanent,  unii cu statut de organizatori,  de la care ne asteptam la o anumita supraveghere  in ce priveste  statutul biblic,  mai mult decât prezervarea obiceiurilor functionale ale bisericilor noastre. Aceste precizari sunt necesare mai intâi pentru acei care au avut si au anumite intrebari in legatura cu modul desfasurarii intâlnirilor.

Unul dintre autorii mei preferati spune ca : “fiecare dintre noi suntem o mladita, sau un vârf de lance, rezultatul  unei incrucisari a Supranaturalului cu naturalul”.

Intalnirile “Desculti” le-am vrea sa fie o asemenea intersectie cu Duhul Domnului,  care sa ne aprinda un dor mai adânc  pentru cunoasterea Lui –   intelctual, emotional si duhovniceasc.

Deoarece Dumnezeu ne da si vointa si înfaptuirea, hai sa credem ca la anul, cei care vor avea harul sa fie prezenti vor trai experienta aceasta mai adânc si  mai viu, mai deplin.  Amin!

Cu placuta aducere aminte,

Liana si Florian Guler