George Danciu

Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 25 Martie 2012 – Hickory, NC

„Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala? Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.”

                                                                                       1 Corinteni, 5.6-8

.

HRISTOS – Mielul de Paste

.

1. Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?

În biserica din Corint foarte probabil existau si daruri între frati, dar si mult pacat, si înca pacate strigatoare la cer. Pavel pune degetul pe rana si, în acelasi capitol, le scrie: „Din toate partile se spune ca între voi este curvie; si înca o curvie de acelea, care nici chiar la pagâni nu se pomenesc. Si voi v-ati falit! Si nu v-ti mâhnit mai degraba, pentruca cel ce a savârsit fapta aceasta, sa fi fost dat afara din mijlocul vostru!”

Nu va laudati bine. Este scris: „Cine se lauda sa se laude în Domnul.”. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamânt! Caci în acestea gasesc placere Eu, zice Domnul. (1 Corinteni, 1.31; Ieremia, 9.24)

Când vine mândria, vine si rusinea, dar întelepciunea este cu cei smeriti. Mândria merge înaintea pieirii, si trufia merge înaintea caderii.   Înainte de pieire, inima omului se îngâmfa, dar smerenia merge înaintea slavei. (Proverbe)

Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?

Aduceti-va aminte de Acan (IOSUA, 7). Poporul Israel, în drumul lor de-a cuceri cu ajutorul nemijlocit a lui Dumnezeu Tara promisa, ajung în fata cetatii Ai. Iscoadele lor spun ca acea mica cetate va fi lesne de cucerit, sa nu mai oboseasca Iosua tot poporul. Pornesc la lupta aproape 3.000 de oameni, însa curând fug din fata locuitorilor cetatii, iar 36 de oameni cad dintre ei. Iosua s-a întristat foarte tare, de înfrângere, dar mai ales ca Domnul i-a parasit!

Domnul a zis lui Iosua: „Scoala-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fata ta? Israel a pacatuit; au calcat legamântul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat si au mintit si le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor: vor da dosul în fata vrajmasilor lor, caci sunt dati spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.

Prin tragere la sorti, Dumnezeu le-a descoperit cine a comis pacatul neascultarii, Acan, fiul lui Zerah din semintia lui Iuda. Iosua a zis lui Acan: „Fiule, da slava Domnului Dumnezeului lui Israel, marturiseste si spune-mi ce ai facut, nu-mi ascunde nimic.” Acan a raspuns lui Iosua si a zis: „Este adevarat ca am pacatuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel si iata ce am facut: am vazut în prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint si o placa de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit si le-am luat; iata, sunt ascunse în pamânt în mijlocul cortului meu, si argintul este pus sub ele. (…) Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Si pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Si tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre”

Putin pacat, nelegiuirea lui Acan, i-a facut pe toti fara putere si fara ajutor înaintea dusmanului. Pacatul pune un zid de despartire între om si Dumnezeu (Isaia, 59.2).

Putin aluat dospeste întreaga plamadeala, putin pacat afecteaza întregul popor. Putin pacat ne întineaza întreg trupul (si biserica- trupul lui Christos). Un pacat al gândirii va trece în vorbire (sau/si traire),  va începe sa roada ici si colo, sa deterioreze si sa distruga ca si o boala: Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Si cuvântul lor va roade ca cangrena. (2 Timotei, 2.16-17)

Pavel a spus ca orice gând sa-l facem rob ascultarii de Hristos. (2 Corinteni, 10.5)

Atentie!  Drojdia pacatului, schimba viata omului, îl desparte de Dumnezeu si de biserica Lui, cu oamenii!

Câte pacate au facut Adam si Eva?

Pe ei, o singura clipa a neascultarii i-a adus la o separare de Dumnezeu. Un singur pacat i-a scos din Gradina fericirii.

Putin aluat al pacatului întineaza si produce mari pagube. De curând am aflat o trista poveste. Micutul Ben, nascut prematur de o tânara si iubitoare mama, era mentinut în viata în incubator. Medicii au constatat ca avea meningita, o bacterie extrem de minuscula si invizibila îi mânca din creier. Ceva invizibil, dar real si impulsiv, i-a cauzat o moarte prematura. Tot asa e si cu pacatele mici care, în final, produc mari ravagii (vulpile cele mici strica viile- C.Cânt.2.15).

Cercetatorii au descoperit ca pe un mic buton de lift sunt mult mai multi microbi decât în alte locuri pe care noi le consideram murdare.

Când într-o împrejurare pastorul i-a vorbit din Evanghelie unui orasean cu carte, acesta a spus ca poti sa curvesti, dar sa nu preacurvesti! Adica poti pacatui, înteleg oamenii, însa sa nu prea pacatuiesti!!!

2. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua

Aici intram si suntem în plina aplicatie si lectie practica. Timp de sapte zile sa nu se gaseasca aluat în casele voastre; caci oricine va mânca pâine dospita va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. Sa nu mâncati pâine dospita; ci, în toate locuintele voastre, sa mâncati azimi. Sa nu se vada aluat la tine, pe toata întinderea tarii tale, timp de sapte zile. (Exod, 12.20; Deut.16.4)

Deci, nu e voie sa existe nici urma de aluat! Trebuia sa se umble cu mare atentie în îndeplinirea acestei cerinte.

Fiecaruia dintre noi, Dumnezeu îi cere sa aiba, înainte de toate,  o inima curata, gânduri sfinte, o vorbire dreasa cu har si sare,  spre zidire, sfatuire si mângâiere. Nici vorba de comiterea unor pacate, dimpotriva, trebuie sa maturam din viata noastra aluatul cel vechi, al pacatului, trebuie sa renuntam la placerile de-o clipa ale uneltirilor celui Rau care ne îndeamna sa ne complacem  privind la emisiuni TV de-o probitate îndoielnica,  pacatoasa, ci sa ne îndeletnicim cu postul si cu rugaciunea.

Domnul Isus i-a apostrofat în câteva ocazii pe farisei, pe carturari, pe saduchei si pe învatatorii legii. (Matei, 15-16; Marcu, 7-8; Luca, 11-12)

„Mai întâi de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia.”(Luca, 12.1.d)

„Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dând învataturi care nu sunt decât niste porunci omenesti.”

Despre farisei, de care sunt pline si bisericile contemporane, Evangheliile lui Isus spun ca:

– Fariseii apar  deodata si  încep o cearta de vorbe cu Isus – astazi fac la fel cautând confruntari identice, dupa acelasi tipar,  cu pastorii si liderii bisericilor locale;

– ei Îl cinstesc doar cu buzele pe Domnul Isus, dar cu inima sunt departe (fatarnicie si ipocrizie);

– ei lasa poruncile Lui, dar se tin de anumite datini si obiceiuri;

– sunt un neam viclean si preacurvar (Matei, 16.4)

– sunt iubitori de bani si de întâietate.

Fariseii fatarnici mereu au întrebari sau învataturi potrivnice Evangheliei lui Isus. Sunt plini de mândrie si vicleni, sunt un aluat care trebuie maturat cu grija din viata unui crestin (copil al lui Dumnezeu).

Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va întrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu niciun chip nu veti intra în Împaratia cerurilor. (Matei, 5.20)

De aceea, omorâti madularele voastre care sunt pe pamânt: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o închinare la idoli. Si  lasati-va de toate aceste lucruri: de mânie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v-ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii, întrucât v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui,  si v-ati îmbracat cu omul cel nou, care se înnoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut. (Coloseni, 3)

Cine zice ca Îl cunoaste pe Hristos, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.

3. Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit

Glorie fie-i adusa lui Isus Hristos! Caci El a fost Jertfit în locul nostru si, astfel, noi avem intrare libera la Tatal, pe calea cea vie, adica prin trupul Sau.

4. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.

Ne sta în fata o Sarbatoare continua, suntem într-un praznic oferit prin suferinta Domnului Isus, care S-a dat pe Sine ca rascumparare pentru noi. Sângele Sau s-a scurs la Golgota pentru ca noi sa praznuim acest fapt, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimile curatiei si adevarului. Glorie Domnului!

Sa nu ne lasam deloc înselati de drojdia lumii si de pâinea lumii (ofertele lumii acesteia, care par placute firii, dar care duc la moarte: pofta firii pamântesti, pofta ochilor si laudarosia vietii).

Sa ne hranim cu El, care se identifica cu Evanghelia, cu Pâinea, cu viata. Sa ne hranim zilnic, ori de câte ori avem ocazia, din Cuvântul Sau care e viu si lucrator, care ne schimba din slava în slava – din bunatate în bunatate – pentru a fi asemenea dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Sa avem o atitudine de lauda si de închinare, sa-I cântam si sa ne veselim înaintea Lui Dumnezeu.

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.