Despre Împărăţie si pasiune

Despre Împărăţie şi pasiuneÎmpărăţia lui Dumnezeu – ceva prezent sau ceva în viitor? A venit? Este o realitate în prezent sau trebuie să aşteptăm?

Împărăţia lui Dumnezeu este şi prezentă şi viitoare (Luca 17:20, 21). Împărăţia lui Dumnezeu are taine (Matei 13:10,11). Tainele sunt lucruri care nu sunt uşor de înţeles pentru cei ce le privesc de dinafară. Această Împărăţie a lui Dumnezeu nu vine să izbească privirile; NU este un spectacol! Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru.

În pilda neghinei sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei iar neghina sunt cei răi. Când robii au întrebat dacă pot să meargă să smulgă neghina, ei au primit ca răspuns să nu o facă ca nu cumva să smulgă şi grâul. Astfel cele 2 sunt lăsate să crească pâna la apogeu. În timp ce lumea se strică, mergând din rău in mai rău şi tot mai mult înspre rău, copii lui Dumnezeu se sfinţesc tot mai mult. La fel cum spunea Isus în pilda grăuntelui de muştar. Acest grăunte este extrem de mic, dar are o putere după ce creşte, o putere extraordinară. Ajuge să crească, şi chiar păsările cerului îşi fac cuiburi în el. O sămânţă mică de 12 apostoli acum este pământul cu miliarde de copii care îl onorează pe Dumnezeu, chiar dacă între timp alţii îşi murdăresc viaţa.

Şi chiar noi ( cei numiţi pocăiţi) putem avea pasiune pentru orice activitate religioasă şi totuşi să NU avem pasiune pentru Cristos. Putem avea pasiune pentru lucrurile împărăţiei dar NU pentru Împăratul Împărăţiei. De ce este frumoasă Împărăţia lui Dumnezeu? Împărăţia lui Dumnezeu este frumoasă datorită Împăratului Împărăţiei. Toate comorile ştiinţei şi ale înţelepciunii sunt ascunse în Cristos.

Isus Cristos este în primul rând Domn, şi apoi Mântuitor. Dacă nu Îl ai pe El ca Domn, nu Îl poţi avea ca Mântuitor. Ce înseamnă să îţi fie Isus Domn al vieţii? Înseamnă să fie El pasiunea ta! Şi din câte se ştie, pasiunea îţi consumă toată gândirea. Ei bine, creştinul este cel cu o singură pasiune!

Iar rugăciunea bine cunoscută trebuie să continue : pocăinţa pocăiţilor.

Articol preluat de pe: http://www.totalschimbat.ro

Ultimul cuvant al Lui Dumnezeu

by George Danciu

“Dupa ce a vorbit in vechime, parintilor nostri, in multe feluri si multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.”- Evrei 1.1-2

Marele critic literar George Calinescu a spus si urmatoarele cuvinte:
“Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.”

Asadar, romancierul de geniu LIVIU REBREANU [1885-1944], muncind cu tenacitatea taranului ardelean de pe Somesul Mare, a daltuit in litere, personaje puternice si memorabile, romane nepereche, cum sunt: Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor, Ciuleandra, care au fost si ecranizate cu succes.
Popasurile lui Liviu Rebreanu, in locurile unde a copilarit, apoi acelea in care a trudit la opera sa, s-au materializat in cateva “Case Memoriale”. Prima, la Nasaud, in vechea casa a parintilor sai. Tatal, invatatorul Vasile Rebreanu si mama, Ludovica, o femeie harnica si mare iubitoare de teatru in tinerete, mama a 14 copii, i-au indrumat pasii spre invatatura. Liviu e primul lor copil. A doua “Casa memoriala”, e in Maieru-judetul Bistrita-Nasaud, localitate unde invatatorul Rebreanu lucra in acea vreme (1888-1895).

“ In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pana ce, cand sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu. “ – scria prozatorul. Continue reading