Isus Cristos
O resursa excelenta pentru studiu biblic – eBiblia
Vrem sa recomandam tuturor cititorilor nostri cu incredere si caldura aceasta noua resursa electronica pentru cei ce iubesc sa studieze Scripturile.
Programul eBiblia este o unealta foarte folositoare si poate fi accesata de pe PC http://www.ebiblia.ro/home
Are si aplicatie pentru iPhone si iPad, iar aplicatiile pentru Android si Blackberry sunt in faza finala.
http://www.ebiblia.ro/Static/Index/4?name=download
Domnul sa binecuvanteze aceasta echipa de oameni dedicati si dornici sa fie folositori altora.
Puteti sustine aceasta lucrare prin rugaciune si daca doriti sa participati si financiar puteti face o donatie de orice suma AICI.
Maturati aluatul cel vechi!
Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 25 Martie 2012 – Hickory, NC
„Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala? Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.”
1 Corinteni, 5.6-8
.
HRISTOS – Mielul de Paste
.
1. Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?
În biserica din Corint foarte probabil existau si daruri între frati, dar si mult pacat, si înca pacate strigatoare la cer. Pavel pune degetul pe rana si, în acelasi capitol, le scrie: „Din toate partile se spune ca între voi este curvie; si înca o curvie de acelea, care nici chiar la pagâni nu se pomenesc. Si voi v-ati falit! Si nu v-ti mâhnit mai degraba, pentruca cel ce a savârsit fapta aceasta, sa fi fost dat afara din mijlocul vostru!”
Nu va laudati bine. Este scris: „Cine se lauda sa se laude în Domnul.”. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamânt! Caci în acestea gasesc placere Eu, zice Domnul. (1 Corinteni, 1.31; Ieremia, 9.24)
Când vine mândria, vine si rusinea, dar întelepciunea este cu cei smeriti. Mândria merge înaintea pieirii, si trufia merge înaintea caderii. Înainte de pieire, inima omului se îngâmfa, dar smerenia merge înaintea slavei. (Proverbe)
Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?
Aduceti-va aminte de Acan (IOSUA, 7). Poporul Israel, în drumul lor de-a cuceri cu ajutorul nemijlocit a lui Dumnezeu Tara promisa, ajung în fata cetatii Ai. Iscoadele lor spun ca acea mica cetate va fi lesne de cucerit, sa nu mai oboseasca Iosua tot poporul. Pornesc la lupta aproape 3.000 de oameni, însa curând fug din fata locuitorilor cetatii, iar 36 de oameni cad dintre ei. Iosua s-a întristat foarte tare, de înfrângere, dar mai ales ca Domnul i-a parasit!
Domnul a zis lui Iosua: „Scoala-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fata ta? Israel a pacatuit; au calcat legamântul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat si au mintit si le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor: vor da dosul în fata vrajmasilor lor, caci sunt dati spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.
Prin tragere la sorti, Dumnezeu le-a descoperit cine a comis pacatul neascultarii, Acan, fiul lui Zerah din semintia lui Iuda. Iosua a zis lui Acan: „Fiule, da slava Domnului Dumnezeului lui Israel, marturiseste si spune-mi ce ai facut, nu-mi ascunde nimic.” Acan a raspuns lui Iosua si a zis: „Este adevarat ca am pacatuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel si iata ce am facut: am vazut în prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint si o placa de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit si le-am luat; iata, sunt ascunse în pamânt în mijlocul cortului meu, si argintul este pus sub ele. (…) Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Si pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Si tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre”
Putin pacat, nelegiuirea lui Acan, i-a facut pe toti fara putere si fara ajutor înaintea dusmanului. Pacatul pune un zid de despartire între om si Dumnezeu (Isaia, 59.2).
Putin aluat dospeste întreaga plamadeala, putin pacat afecteaza întregul popor. Putin pacat ne întineaza întreg trupul (si biserica- trupul lui Christos). Un pacat al gândirii va trece în vorbire (sau/si traire), va începe sa roada ici si colo, sa deterioreze si sa distruga ca si o boala: Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Si cuvântul lor va roade ca cangrena. (2 Timotei, 2.16-17)
Pavel a spus ca orice gând sa-l facem rob ascultarii de Hristos. (2 Corinteni, 10.5)
Atentie! Drojdia pacatului, schimba viata omului, îl desparte de Dumnezeu si de biserica Lui, cu oamenii!
Câte pacate au facut Adam si Eva?
Pe ei, o singura clipa a neascultarii i-a adus la o separare de Dumnezeu. Un singur pacat i-a scos din Gradina fericirii.
Putin aluat al pacatului întineaza si produce mari pagube. De curând am aflat o trista poveste. Micutul Ben, nascut prematur de o tânara si iubitoare mama, era mentinut în viata în incubator. Medicii au constatat ca avea meningita, o bacterie extrem de minuscula si invizibila îi mânca din creier. Ceva invizibil, dar real si impulsiv, i-a cauzat o moarte prematura. Tot asa e si cu pacatele mici care, în final, produc mari ravagii (vulpile cele mici strica viile- C.Cânt.2.15).
Cercetatorii au descoperit ca pe un mic buton de lift sunt mult mai multi microbi decât în alte locuri pe care noi le consideram murdare.
Când într-o împrejurare pastorul i-a vorbit din Evanghelie unui orasean cu carte, acesta a spus ca poti sa curvesti, dar sa nu preacurvesti! Adica poti pacatui, înteleg oamenii, însa sa nu prea pacatuiesti!!!
2. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua
Aici intram si suntem în plina aplicatie si lectie practica. Timp de sapte zile sa nu se gaseasca aluat în casele voastre; caci oricine va mânca pâine dospita va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. Sa nu mâncati pâine dospita; ci, în toate locuintele voastre, sa mâncati azimi. Sa nu se vada aluat la tine, pe toata întinderea tarii tale, timp de sapte zile. (Exod, 12.20; Deut.16.4)
Deci, nu e voie sa existe nici urma de aluat! Trebuia sa se umble cu mare atentie în îndeplinirea acestei cerinte.
Fiecaruia dintre noi, Dumnezeu îi cere sa aiba, înainte de toate, o inima curata, gânduri sfinte, o vorbire dreasa cu har si sare, spre zidire, sfatuire si mângâiere. Nici vorba de comiterea unor pacate, dimpotriva, trebuie sa maturam din viata noastra aluatul cel vechi, al pacatului, trebuie sa renuntam la placerile de-o clipa ale uneltirilor celui Rau care ne îndeamna sa ne complacem privind la emisiuni TV de-o probitate îndoielnica, pacatoasa, ci sa ne îndeletnicim cu postul si cu rugaciunea.
Domnul Isus i-a apostrofat în câteva ocazii pe farisei, pe carturari, pe saduchei si pe învatatorii legii. (Matei, 15-16; Marcu, 7-8; Luca, 11-12)
„Mai întâi de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia.”(Luca, 12.1.d)
„Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dând învataturi care nu sunt decât niste porunci omenesti.”
Despre farisei, de care sunt pline si bisericile contemporane, Evangheliile lui Isus spun ca:
– Fariseii apar deodata si încep o cearta de vorbe cu Isus – astazi fac la fel cautând confruntari identice, dupa acelasi tipar, cu pastorii si liderii bisericilor locale;
– ei Îl cinstesc doar cu buzele pe Domnul Isus, dar cu inima sunt departe (fatarnicie si ipocrizie);
– ei lasa poruncile Lui, dar se tin de anumite datini si obiceiuri;
– sunt un neam viclean si preacurvar (Matei, 16.4)
– sunt iubitori de bani si de întâietate.
Fariseii fatarnici mereu au întrebari sau învataturi potrivnice Evangheliei lui Isus. Sunt plini de mândrie si vicleni, sunt un aluat care trebuie maturat cu grija din viata unui crestin (copil al lui Dumnezeu).
Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va întrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu niciun chip nu veti intra în Împaratia cerurilor. (Matei, 5.20)
De aceea, omorâti madularele voastre care sunt pe pamânt: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o închinare la idoli. Si lasati-va de toate aceste lucruri: de mânie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v-ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii, întrucât v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui, si v-ati îmbracat cu omul cel nou, care se înnoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut. (Coloseni, 3)
Cine zice ca Îl cunoaste pe Hristos, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.
3. Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit
Glorie fie-i adusa lui Isus Hristos! Caci El a fost Jertfit în locul nostru si, astfel, noi avem intrare libera la Tatal, pe calea cea vie, adica prin trupul Sau.
4. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.
Ne sta în fata o Sarbatoare continua, suntem într-un praznic oferit prin suferinta Domnului Isus, care S-a dat pe Sine ca rascumparare pentru noi. Sângele Sau s-a scurs la Golgota pentru ca noi sa praznuim acest fapt, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimile curatiei si adevarului. Glorie Domnului!
Sa nu ne lasam deloc înselati de drojdia lumii si de pâinea lumii (ofertele lumii acesteia, care par placute firii, dar care duc la moarte: pofta firii pamântesti, pofta ochilor si laudarosia vietii).
Sa ne hranim cu El, care se identifica cu Evanghelia, cu Pâinea, cu viata. Sa ne hranim zilnic, ori de câte ori avem ocazia, din Cuvântul Sau care e viu si lucrator, care ne schimba din slava în slava – din bunatate în bunatate – pentru a fi asemenea dragostei Fiului lui Dumnezeu!
Sa avem o atitudine de lauda si de închinare, sa-I cântam si sa ne veselim înaintea Lui Dumnezeu.
A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.
O privire in bisericile din Romania – AZI: Biserica Baptista din CASEIU
by George Danciu revista armonia
Comuna Caseiu este situata in partea dreapta a râului Somes si este traversata de soseaua nationala Cluj-Dej-Baia Mare, fiind pozitionata la 6 km nord-vest de orasul Dej si la 65 km de Cluj Napoca. Este situata la poalele de sud ale Dealului Chiuiesti (Dealurile Ciceului), in zona de confluenta a râului Salatruc cu râul Somes. Comuna este compusa din centrul de comuna Caseiu si satele Coplean, Custura, Gârbau Dejului, Guga, Leurda, Rugasesti, Salatruc si Urisor. Se intinde pe o suprafata de peste 83 km2, populatia intregii comune fiind de 4.943 de locuitori. Localitatea apare mentionata in documente din 1261 sub numele de Kassal. Pe teritoriul localitatii Caseiu a fost descoperit un castru roman, ridicat in jurul anului 106 odata cu linia de aparare Porolissum – Tihau – Caseiu – Ilisua. Initial a fost construit din pamânt apoi a fost refacut din piatra (in vremea lui Hadrian in secolul al III-lea dupa Cristos).
Caseiu are edificiile clasice de prima importanta: Gradinita, Scoala, Biserici de toate denominatiile, Caminul cultural, Primariasi Politia.
De-a lungul timpului, credinta baptista in Caseiu a existat in inima unor frati si surori care se adunau fie in casele lor fie in adunarile din Dej, Câtcau sau Rugasesti.
Din anul 2005, la intrarea in localitatea Caseiu, pe partea dreapta, s-a ridicat o frumoasa Casa de Rugaciune unde crestinii baptisti si prietenii lor se aduna la rugaciune si ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Continue reading
Vointa fara putere
Motto: “… am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.” (Romani, 7. 18)
“Ioan a vazut pe Isus venind la el, si a zis: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!“” (Ioan, 1.29)
“veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” (Ioan, 8.32)
“Puterea omului este reflectata de natura lucrului gândit sau facut .…” (autorul)
Ca suport de studiu, si de confirmare si de întarire a celor prinse în titlu, sa luam un text din Romani capitolul 7.
“Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste în mine. Stiu, în adevar, ca nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste în mine.“ ( Romani. 7.15-20)
Scriitorul Philip Yancey spune ca el alege sa scrie despre subiecte pe care nu le întelege. Acest fapt îl incita ca scriitor. Nu-mi e prea greu sa recunosc ca sunt un om cu putina putere. Însa nu-mi e usor sa scriu despre acest subiect.
Suntem obisnuiti sa vedem mai peste tot oameni plini de putere – ne referim la faptul de a putea, de-a avea capacitate, acea însusire necesara, fizica, morala si intelectuala, de a actiona pentru a realiza ceva ce si-a propus, având putinta, forta fizica, tarie si vointa – mai ales în ceea ce priveste discernamântul.
Dar, la o privire mai atenta, observi infirmitati si fisuri ale vasului din care ies la iveala gânduri, idei si opere marete. Continue reading
Abel vorbeste azi, macar ca este mort.Credinta transforma viitorul în prezent
Motto: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort.”-Epistola catre Evrei 11. 1-3.
In crestinismul autentic e vorba (fara nici o indoiala) de o incredere neclintita în Dumnezeu, in promisiunile Lui nevazute si dorite. Credinta transforma viitorul promis, în prezent.
Observam ca stiinta (nu odata) schimba mâine, ceea ce astazi a prezentat ca adevar sigur. Si pentru cei care s-au încrezut si s-au bazat pe estimarile facute stiintific nu a fost tocmai ok. Ei sunt zdruncinati profund, ca urmare pot pierde averi, prestigiu si chiar viata lor. Insa, cine se increde pe deplin in Dumnezeu nu va fi nicidecum inselat. Intr-un fel, dupa cum spune apostolul Pavel, trebuie sa fim nebuni pentru Cristos, crezând Cuvântul scripturii (Biblia canonica). Nu buni pentru lume, sa nu ne potrivim tiparului ei, ci dimpotriva, sa ne potrivim pasii dupa pretentiile lui Dumnezeu, pentru ca asa zisa stiinta te inseala deseori. Principiile stiintei si ale lumii sunt schimbatoare. Credinta materializeaza viziunea primita din Scriptura sfânta. In vechime, ca si acum, inaintea lui Dumnezeu nu puteai sa te prezinti oricum. La El putea veni oricine, oricând, dar nu oricum. Inaintea Domnului Dumnezeu trebuia sa vii cu o jertfa. Iar jertfa trebuia adusa cu sare. Adica cu o buna marturie, prin credinta. Prin credinta pricepem lucruri de nepriceput. Ratiunea si mintea umana nu pot pricepe totul. Cineva a detaliat putin, completând definitia conceptului de credinta asa cum o gasim in epistola catre Evrei, spunând: Credinta se bazeaza pe ratiune, dar este superioara ei. Ce nu poate vedea sau intelege ratiunea si mintea noastra, vedem si intelegem prin credinta. Pentru credinta nu exista niciun impediment. Apostolul Pavel le explica corintenilor ca crestinii umbla prin credinta, nu prin vedere. Da, e adevarat, ca si stiinta umbla prin credinta, nu prin vedere, un timp, la inceput, pentru ca in final sa vedem ca a prins „viata” ceea ce era doar un simplu proiect. Stiinta nu e insa perfecta. Apar cauze tehnice, cauze umane, cauze de forta majora care nu pot fi controlate de om. Numai Unul, Dumnezeu, poate controla totul, El urmareste sa se duca la indeplinire, in cele mai mici amanunte, ceea ce El a promis, ceea ce El a proiectat inca din eternitate pentru eternitate (Ieremia 1.11-12).
Pacea adusa de Cristos
Motto: “Râul linistit e adânc.” (proverb bizantin)
“Isus i-a zis:…Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici
sa nu se inspaimante.”(Ev. Ioan 14:27)
“O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, si fericirea ta ca valurile
marii.”(Isaia 48.18)
Intr-o zona din America cresc copaci seculari foarte inalti, Sequoia, un conifer numit „Arborele Mamut”. Sunt arbori uriasi care pot atinge vârsta de 3000 de ani, ce pot avea o înaltime de peste 100 de m, un diametru al trunchiului de 13 m, o greutate de 2400 tone, situati la liziera padurilor din muntii Sierra Nevada din SUA, intr-o zona in care bat furtuni devastatoare.
Dar cum de rezista si nu se prabusesc? Rezista cu succes deoarece au radacini puternice care se impletesc de cele ale copacilor vecini, unele de altele, ca o adevarata retea tesuta natural de mâna priceputa a Creatorului.
Arborii din familia Sequoiadendron giganteum au dificultati în a se reproduce în mediul natural si în special prin cultivare. Aceasta se datoreaza necesitatii unui sol mineral bine irigat si a unei expuneri totale la soare. In ultima perioada, cercetatorii americani si-au dat seama de importanta pe care incendiile forestiere o au în procesul de înmultire a acestor arbori. Focul nu doboara acesti uriasi, dar inhiba dezvoltarea vegetatiei la sol, favorizand vlastarii de Sequoia în perioada de crestere. De altfel, focul genereaza aer cald, care forteaza deschiderea conurilor si eliberarea unor cantitati mari de seminte peste solul optim dezvoltarii vlastarilor. Cenusa de la sol protejeaza semintele si de radiatiile ultraviolete.
„Biserica in asediu” de Petru Lascau – O carte despre propovaduirea credintei crestine in lumea contemporana
by Octavian Curpas -www.saltmin.com
Intr-o cunoscuta carte, numita „Cetatea lui Dumnezeu”, Sfantul Augustin de Hippo ilustra prin intermediul unor simboluri deosebit de plastice, lupta dintre biserica lui Hristos si lume. Astfel, folosind metafora cetatilor, Sfantul Augustin asocia biserica lui Isus Hristos conceptului de cetate a lui Dumnezeu aflata in opozitie si lupta continua cu cetatea acestei lumi. Aceasta frumoasa ilustratie avea sa fie admirabil dezvoltata multe secole mai tarziu de catre predicatorul John Bunyan in doua carti monumentale, „Calatoria crestinului” si „Razboiul sfant”.
„Biserica in asediu”
Nu putem decat sa ne bucuram asadar, ca utilizarea acestor metafore fundamentale pentru intelegerea luptei spirituale ce se poarta de peste doua mii de ani sunt folosite si pentru a ilustra evolutia bisericii din Romania in perioada comunista si dupa aceea. Acest lucru il avem foarte bine evidentiat in cartea „Biserica in asediu”, scrisa de pastorul Petru Lascau. Ca intotdeauna, autorul, avand un talent extraordinar in ceea ce priveste exprimarea conceptelor spirituale profunde prin cuvinte simple, ne calauzeste in intelegerea fenomenului religios crestin din Romania. Plecand de la asediul bisericii de catre puterea ateismului comunist de dinainte de revolutie, suntem calauziti pas cu pas catre conflictul prezent, in care fortele ostile, de data aceasta imbracate in haine religioase, incearca sa distruga puterea Evangheliei in spatiul romanesc.
O privire in bisericile din Romania-AZI: Biserica Baptista din SIGHETUL MARMATIEI
by George Danciu – www.saltmin.com
MOTTO: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora.” (Isaia 53.11 )
“Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta.” (Evrei 13.7 )
I. Sighetul Marmatiei, câteva informatii
Municipiul Sighetul Marmatiei (atestat din 1326) este situat in nordul Romaniei, in judetul Maramures, la frontiera cu Republica Ucraina, la o altitudine de 274 m si este inconjurat de raurile Tisa (care reprezinta si linia de delimitare a teritoriului national), Iza si Ronisoara. Orasul se prezinta sub forma unei insule. Ca pozitie este asezat ex-centric fata de teritoriul sau de influenta (Maramuresul istoric), insa la convergenta celor mai importante cai de acces de-a lungul vailor principale (Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosaului, Valea Tisei si Valea Viseului), ceea ce confera orasului un esential rol administrativ, economic si socio-cultural.
Accesul auto din celelalte zone inspre oras impune trecerea unor munti, functie de directia venirii (Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei, sau a Muntilor Maramuresului).
Municipiul Sighet, cu o populatie de circa de 55000 locuitori (in 2007), este centrul cultural si economic al Maramuresului Istoric ( resedinta judetului Maramures pâna in perioada interbelica).
Având o forma triunghiulara, Sighetul se invecineaza la nord, prin granita de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud si vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasau. Spre sud-vest se afla lantul vulcanic al muntilor Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se invecineaza cu comunele Giulesti, Ocna Sugatag si cu Sapânta.
II. Din istoria crestinilor baptisti din Sighet
Daca mergem inapoi spre primii crestini evanghelici din Sighetul Marmatiei, trebuie sa mentionam Biserica Baptista din Iapa, care acum apartine de Sighet, si care s-a format in anul 1923.
IVANCIUC VASILE, a fost unul dintre primii oameni folositi de Dumnezeu pentru mesajul evanghelic in zona Sighetului Marmatiei. Ivanciuc Vasile (nascut la 13 iulie 1891 in Iapa din parinti de religie greco-catolica), se incorporeaza in 1912 in armata austro-ungara si participa la primul razboi mondial (1914) si cade prizonier la rusi in 21 oct 1914, iar in vara lui 1918 se gaseste intr-un lagar de prizonieri din Siberia, in orasul Petropavlovsk.
Imprejurarile grele prin care a trecut, cat si cele ulterioare, ale revolutiei bolsevice din Rusia care a inchis drumul spre Europa si a oprit posibilitatea repatrierii sale in Romania, i-au inmuiat si i-au deschis inima pentru chemarea facuta de Domnul Isus prin vestea buna a Evangheliei Sale.
A vazut Noul Testament la un prizonier roman si a platit un fost invatator de l-a transcris cu mâna. Citind Noul Testament a simtit nevoia unei calauziri, precum acel etiopian din Faptele apostolilor, cap. 8. Asa se face ca s-a atasat de un calugar Greco-catolic, dar cum nici acesta nu avea nasterea din nou si siguranta mântuirii, nu i-a fost de mare folos.
“Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel când intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt caudate intr-un somn adânc, când dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari”– IOV 33.14-15
Astfel, intr-o noapte, Dumnezeu ii vorbeste lui Ivanciuc Vasile, cand Vocea i-a spus:
Sa renunte la sfatul si compania calugarului
Sa citeasca Noul Testament si sa caute credinciosi care traiesc o viata noua si care implinesc cele scrise in Noul Testament.
Sa nu participe la revolutia bolsevica, si, desi era la mii de km de acasa, vocea l-a asigurat ca “Daca vei asculta Cuvantul lui Dumnezeu te vei intoarce acasa sanatos.”
Tinand cont de aceste revelatii indrumatoare s-a putut tine statornic pe cale si in diverse confruntari cu alte grupuri religioase.
In anul 1919 se afla cu santierul de lucru la Irkutsk. Frecventa o biserica baptista plina de har si de dragostea lui Dumnezeu, in care pe atunci se strangeau credinciosi crestini din circa 18 nationalitati, europeni si asiatici, dar nimeni nu se lauda cu poporul sau tara lui, ci numai cu harul si bunatatea lui Dumnezeu. Acolo a si fost botezat nou testamental Ivanciuc Vasile, in Angara, la data de 14 sept. 1919 de catre fr. Teodor COSERI (din com. Joia Mare, judetul Arad, botezat in 1900 de fr. Crisan, la Buteni).
Ajunge in Romania la 21 febr.1921. Bucuria reintalnirii a fost mare, dar schimbarea vietii celor pocaiti a fost neinteleasa, privita ca ciudata si a stranit o mare si dureroasa impotrivire din partea familiei, a preotilor, cat si a jandarmilor si a primarilor.
Sosit in Romania s-a stabilit la Iapa (Sighet), Ivanciuc Vasile are de intampinat opozitia unora cu Biblia in mana , “studenti in Biblie”, care nici nu voiau sa auda de aparitia in sat a unei alte grupari de crestini. Grupul de rugaciune este vizitat si consolidat, in 1922, de catre fr. Ilea Ion din com. Bucea, judetul Cluj, de fr. Balaneanu Ion din Jibou (Salaj)-pastor misionar, care in 1923 oficiaza in raul Tisa primul botez nou testamental cu 11 persoane, din care amintim:
Ciorba Petru, n. 1884, Iapa
Ciorba Todora, n. 1897, Iapa
Grigor Maria, n. 1884, Iapa
Stan Marcuta, n. 1880, Iapa
Mih Ileana, n. 1890, Iapa
Ona Dumitru, n. 1875 din Sighet
Ona Ana (Cuta), n. 1880, Sighet
Ona Maria, n. 1907, Sighet
Fratele Vlad Pavel, colegul lui Ivanciuc Vasile in prizonieratul din Rusia, lucreaza cu Evanghelia in Slatina (Ukraina) la circa 5 km de Sighet, si, fiind var cu Ona Dumitru, colaboreaza cu fr.Ivanciuc Vasile. Asa se face ca la botezul din 1923 se boteaza impreuna cu sotia si fiica sa, in Tisa
In 1925 se mai oficiaza un botez de 6 persoane,de catre pastorul misionar Teodor COVACI din Oradea, printre care si Botiz Pavel si Maria.
In 1925 Ivanciuc Vasile se casatoreste cu Maria Ona si se stabileste cu domiciliul in Sighet, str. Gen. dr. Davila nr.47, ulterior nr.32, azi str. Pintea Viteazu.
Incep fratii sa se stranga in casa cu adresa de mai sus, a fr. Ivanciuc Vasile, dar si in casa socrului sau, Ona Dumitru, str. Dr. Gheorghe Bilascu nr.15, care prin Contractul de Donatie nr.1083 din 3 apr.1937 doneaza 60 stanjeni pentru a se construi o Casa de Rugaciune, asa ca acel loc se va folosi “numai pentru Casa de Rugaciune“.
Constructia de lemn a inceput in 1937 (cu 4 frati, 5 surori si 11 apartinatori) si s-a incheiat in 1938.
Asa se face ca, actuala constructie a bisericii se afla tot pe locul vechii biserici, care a functionat in perioada 1938-1999, cunoscuta acum sub numele BISERICA BAPTISTA BETANIA (Nr.2). Biserica Nr. 2 a fost deschisa, cu utilizarea incaperii de la subsol, la data de 17 Decembrie 2000.
Desi Noua Cladire a Bisericii Nr. 2 inca nu este finalizata, s-a dat in functiune si sala de sus, insa deschiderea oficiala se va face la o data ulterioara, dupa ce se vor finaliza lucrarile ramase.
Acum, am revazut o parte din calatoria si activitatea lui Ivanciuc Vasile, pe care Domnul Isus Cristos l-a chemat in turma si lucrarea Sa, pe vremea când pribegea pe meleaguri straine si departe de cei dragi.
La fel, astazi, Domnul ne cheama pe fiecare dintre noi din pribegia noastra departe de dragostea Fiului Sau Isus Cristos, zicând:
“Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.”– Apocalipsa, 3.20
O privire in bisericile din Romania –AZI: Biserica Baptista din RUS
Comuna Rus, din judetul Salaj, este situata în partea nord-estica a judetului, pe Valea Somesului, la o distanta de 35 de kilometri de orasul Dej, 60 de kilometri de orasul Baia Mare si 70 de kilometri de orasul Zalau.
Locuitorii comunei Rus sunt oameni foarte harnici, priceputi si prietenosi. Multi dintre ei lucreaza la oras, in diverse domenii de activitate- avand meserii cautate pe piata muncii si, unii, sunt familiarizati cu computerul si internetul- iar o parte insemnata cultiva cu multa pricepere pamantul, au livezi intinse de pomi fructiferi si cresc animale.
Sunt binecuvantati cu edifii clasice pe prima importanta: gradinita, scoala, biserici, camin cultural, primarie.
In localitatea Rus, primul crestin botezat, baptist, a avut loc in 1911, ne spune crestinul nonagenar Simion Corda (n. 25.X.1916- botezat in 1945) si in casa caruia in perioada 1959 – 2003 s-a tinut adunarea crestinilor protestanti (indeosebi a baptistilor, impreuna cu cei penticostali).
Din 2003, crestinii baptisti se strang la inchinare in noua cladire a bisericii, construite prin aportul financiar jertfitor al familiei CORDA SIMION (sotia, Elisabeta- n.26.X.1926- botezata in 1943, si copii lor, Lodovica, Iosif, Ioan, Cornel, Costel- ultimii doi fiind stabiliti la Chicago).
Duminica, 6 decembrie 2009, in timp ce in orasele si satele din ROMANIA se consuma din plin al doilea tur de scrutin, crestinii baptisti din comuna Rus (judetul Salaj) se aflau la inchinare prin rugaciune, cantare si predicarea Cuvantului Biblic .
In tara, atmosfera era una de dezbinare, aflati in doua tabere. Si nu intamplator, vorbitorul a ales sa spuna cateva cuvinte de imbarbatare, aduse noua de Domnul Pacii. El a spus celor care-L urmeaza:
„Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante!” -Ioan 14.27
„Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus.”- Filipeni 4.7.
„Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” -Romani 5:1
De-a lungul deceniilor, la Rus, au tinut aprinsa flacara crestinismului autentic, pastori ca: Augustin Mecea, Nelu Buzlea, Marius Danci.
In prezent, de cativa ani buni, fratele pastor MARIUS DANCI lucreaza cu multa dedicare si aplomb in raspandirea sfintei Evanghelii a Domnului Nostru Isus Cristos in comuna Rus si imprejurimi. Fratii din biserica, plini de dragoste, de oameni si de Domnul Vietii, sunt si primitori de oaspeti, de aproape sau mai de departe. Asa se face ca sunt vizitati periodic de frati crestini din Dej sau Cluj, dar si din alte locuri. Un loc aparte in inima lor, o are, insa, pastorul pensionar Augustin Mecea, acum in varsta de 74 de ani. Lectiile biblice sunt pregatite si sustinute de catre Dorel Bote, iar sotia sa Maria slujeste biserica prin cantare la orga.
Fie ca, in aceste zile festive, cand, plini de bucurie reaniversam, SARBATOAREA INTRUPARII DRAGOSTEI DESAVARSITE, Domnul sa se nasca si in alte inimi, dand binecuvantarea unei vieti noi, vesnice! Amin.