În inima ta, sa ridici un altar Domnului!

“Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si împlineste-ti juruintele facute Celui Preaînalt. Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

                          PSALM 50

Domnul a zis lui Moise: … „Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.

EXOD 20.24

OMULUI NEEDUCAT îi lipseste sentimentul multumirii. Acest sentiment trebuie cultivat si învatat înca din anii copilariei. E e o stare pe care omul n-o primeste pe cale naturala, el trebuie s-o deprinda, sa învete si  sa constientizeze,  sa cântareasca pentru ce anume  si cum trebuie sa aduca multumiri.

Parintii învata copilul sa spuna  “Multumesc”. Pentru început, copilul nu doar ca nu prinde întelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia pe care îl va percepe adesea si ca pe o necesitate la recompensa dorita. De aceea,  parintii îsi ajuta copiii si-i întreaba încurajator “- Cum spui, draga?”, atunci când primeste o jucarie sau ceva dulce, o bomboana, o ciocolata sau un biscuit;  “– Multumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micutul lor, cuvânt pe care cu timpul îl va deprinde, îl va întelege si îl va si folosi daca i-a fost predat cu succes.

Asadar, este cât se poate de normal si faptul ca Dumnezeu sa-i învate pe copiii Lui, temeinic,  cum trebuie sa multumeasca Tatalui lor care, din iubire, le împarte multe daruri.

Ca un parinte responsabil si bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci si Cuvântul învataturilor Sale –,  pentru orice om venind în aceasta lume. Si, imediat dupa Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.”  …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretentia lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de multumire. Altfel, fara aceasta revelare  si descoperire prin Duhul Sfânt –  si înregistrate de slujitorii Sai în Cuvântul Bibliei prin  grija  lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde sa stie ce si cum sa aduca multumiri ca jertfa dupa voia Domnului. Continue reading “În inima ta, sa ridici un altar Domnului!”

Deprinde-te sa fii multumit!

 caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea în care ma gasesc.   Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc în belsug.   În totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamând, sa fiu în belsug si sa fiu în lipsa. Pot totul în Hristos care ma întareste.

…………………………….. ..  FILIPENI, 4: 9-13

.

Odata cineva  a fost rugat sa-si prezinte o zi din viata sa de crestin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz si încurajatoare. Însa persoana la care ma refer a raspuns cum nu se putea mai “bine”,  cu clipe fericite de dimineata pâna seara târziu, desi a avut de munca, pe alocuri din greu, la bucatarie, în casa, la câmp si la animale, dar si la jobul unde mergea în mod regulat, însa parfumul care l-a extras în marturisire a fost presarat  de cântari si de rugaciuni de multumire înaintea Domnului  pentru toate lucrurile prin care a trecut.

Dar se stie ca atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în fata, mâncarea din farfurie, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animati de sentimente de nemultumire si disconfort. E adevarat ca la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil sa putem multumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.

Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.

(Ecleziastul, 1:8)

Starea omului, aceea  fireasca si naturala, este de nemultumire, de insaturatie. Omul ramâne mereu însetat de ceva, cunoscut sau necunoscut.  El e înclinat sa fie nemultumit si aceasta stare o are mostenita si încrustata în fiinta sa intima si profunda, înca de la nastere: Continue reading “Deprinde-te sa fii multumit!”