Nelu Urs
ÎNTELEPTII ÎNCA ÎL CAUTA SI ÎL GASESC PE ÎMPARATUL
“…iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.” […] Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.“ – MATEI, 2.1-12
DUPA CUM E OBICEIUL si practica dreptului în America, am fost înstiintat de catre biroul serifului sa ma prezint la Judecatoria orasului pentru a urma procedura de a fi ales (sau nu) intre juratii unui proces. Si, în câteva zile, a urmat procedura standard. Dar, ceea ce vreau sa spun acum nu se refera la chestiunea de care am pomenit, ci la un mic dar foarte semnificativ amanunt pe care l-am observat în sala de judecata – prezenta plina de prestanta a magistratilor.
…Tot în acele zile pe o felicitare am vazut o propozitie care te pune pe gânduri Continue reading
În inima ta, sa ridici un altar Domnului!
“Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si împlineste-ti juruintele facute Celui Preaînalt. Cheama-Ma în ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”
PSALM 50
“Domnul a zis lui Moise: … „Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.“
EXOD 20.24
OMULUI NEEDUCAT îi lipseste sentimentul multumirii. Acest sentiment trebuie cultivat si învatat înca din anii copilariei. E e o stare pe care omul n-o primeste pe cale naturala, el trebuie s-o deprinda, sa învete si sa constientizeze, sa cântareasca pentru ce anume si cum trebuie sa aduca multumiri.
Parintii învata copilul sa spuna “Multumesc”. Pentru început, copilul nu doar ca nu prinde întelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia pe care îl va percepe adesea si ca pe o necesitate la recompensa dorita. De aceea, parintii îsi ajuta copiii si-i întreaba încurajator “- Cum spui, draga?”, atunci când primeste o jucarie sau ceva dulce, o bomboana, o ciocolata sau un biscuit; “– Multumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micutul lor, cuvânt pe care cu timpul îl va deprinde, îl va întelege si îl va si folosi daca i-a fost predat cu succes.
Asadar, este cât se poate de normal si faptul ca Dumnezeu sa-i învate pe copiii Lui, temeinic, cum trebuie sa multumeasca Tatalui lor care, din iubire, le împarte multe daruri.
Ca un parinte responsabil si bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci si Cuvântul învataturilor Sale –, pentru orice om venind în aceasta lume. Si, imediat dupa Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Sa-Mi ridici un altar de pamânt, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.” …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretentia lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de multumire. Altfel, fara aceasta revelare si descoperire prin Duhul Sfânt – si înregistrate de slujitorii Sai în Cuvântul Bibliei prin grija lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde sa stie ce si cum sa aduca multumiri ca jertfa dupa voia Domnului. Continue reading
Deprinde-te sa fii multumit!
“caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea în care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc în belsug. În totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamând, sa fiu în belsug si sa fiu în lipsa. Pot totul în Hristos care ma întareste.“
…………………………….. .. FILIPENI, 4: 9-13
.
Odata cineva a fost rugat sa-si prezinte o zi din viata sa de crestin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz si încurajatoare. Însa persoana la care ma refer a raspuns cum nu se putea mai “bine”, cu clipe fericite de dimineata pâna seara târziu, desi a avut de munca, pe alocuri din greu, la bucatarie, în casa, la câmp si la animale, dar si la jobul unde mergea în mod regulat, însa parfumul care l-a extras în marturisire a fost presarat de cântari si de rugaciuni de multumire înaintea Domnului pentru toate lucrurile prin care a trecut.
Dar se stie ca atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în fata, mâncarea din farfurie, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animati de sentimente de nemultumire si disconfort. E adevarat ca la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil sa putem multumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.
“Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.”
(Ecleziastul, 1:8)
Starea omului, aceea fireasca si naturala, este de nemultumire, de insaturatie. Omul ramâne mereu însetat de ceva, cunoscut sau necunoscut. El e înclinat sa fie nemultumit si aceasta stare o are mostenita si încrustata în fiinta sa intima si profunda, înca de la nastere: Continue reading
Alegeti viata cu Dumnezeu, nu oportunitatile oferite de lume!
George Danciu
SUCCESUL –
PIEDICA ÎN CALEA UNOR RELATII BUNE
Text inspirat de predica pastorului Nelu URS
“Avram a zis lui Lot: „Te rog, sa nu fie cearta între mine si tine si între pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati.“
GENEZA, 13.8
Multe sunt cauzele deteriorarii relatiilor dintre oameni si a relatiei dintre om si Dumnezeu: rautatea, neomenia, neascultarea, necredinta, mândria, gelozia, invidia, nepasarea, iubirea de sine, iubirea de bani, nemultumirea, îmbuibarea…
Sa privim în Geneza 13, unde este relatat un pasaj important din viata patriarhului Avraam, dupa ce se înapoiase din Egipt unde fusese din pricina unei foamete care bântuia tara.
1. Despartirea de Lot – separarea de ceea ce este lumesc si pacatos
“Lot, care calatorea împreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. Si tinutul acela nu-i încapea sa locuiasca împreuna; caci averile lor erau asa de mari, încât nu puteau sa locuiasca împreuna. S-a iscat o cearta între pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si feresitii locuiau atunci în tara.” (Geneza, 13.5-7)
Atunci când oamenii nu sunt plini de iubire (“Dumnezeu e iubire”), ci sunt rai si egoisti, fie curând, fie târziu, apar între ei neîntelegeri. Când omul e în saracie, e mult mai tolerant si îngaduitor, dar atunci când nu mai poate de bine, el are un neastâmpar al nemultumirii si al îngâmfarii când începe sa-si doreasca sa aibe tot mai mult. Atunci încep sa se îndeparteze de Dumnezeu si îsi pun încrederea tot mai mult în bogatii si încep sa iubeasca tot mai mult idolii lumii acesteia decât pe Dumnezeu.
Asa s-a întâmplat si cu Lot. Pazitorii turmelor lui Avraam si cei ai lui Lot s-au certat. Cert este ca nu avem consemnate cuvinte sau fapte întelepte din partea lui Iov. Însa Avraam, care era un om hotarât si care traia în ascultare de Dumnezeu Continue reading
Întoarceti-va la adevaratele valori!
.
“Caci Ezra îsi pusese inima sa adânceasca si sa împlineasca Legea Domnului, si sa învete pe oameni în mijlocul lui Israel legile si poruncile.“
EZRA, 7.10
.
Când scriu acest titlu-îndemn, îmi amintesc de parabola Fiului risipitor, povestea simbol, scoasa din realitatea vietii si folosita de Mântuitorul Isus pentru a identifica dimensiunea tragediei plecarii fiului din casa tatalui sau.
Poporul Israel neascultând de Dumnezeu, – de Cel care îi purtase de grija ca un Tata bun si care i-a scos din robia Egiptului prin mari semne si minuni, trecându-i prin Marea Rosie ca pe uscat si asezânsu-i într-un loc unde sa traiasca în pace, slavindu-L pe Dumnezeu -, si aplecânduli-se inima catre idolatrie si pacat, au fost parasiti de Dumnezeu si dusi în Babilon, în robie, de catre Nebucadentar. Atunci a fost darâmat si Templul Domnului construit de împaratul Solomon.
Îndepartarea omului de adevaratele valori nu se face într-o zi. Ea se face în decursul mai multor ani, de-a lungul mai multor generatii de oameni. Însa omul nu-si vede întotdeauna starea deplorabila în care se afla si crede ca-i merge bine.
*
EZRA – omul prin care Dumnezeu ridica natiunea Israel
Evreii, ca si fiul risipitor, cu timpul, dupa zeci de ani de robie, si-au venit în fire miscati de Duhul Domnului si au dorit sa se întoarca la Ierusalim, în tara lor, Israel, pentru a rezidi Templul Sfânt si a se închina iarasi Dumnezeului celui viu, sfânt si adevarat. Continue reading
La Hickory…"Desculti"!
“Desculti” –
“O sarbatoare în cinstea Domnului”
Hickory, North Carolina, USA
Statisticile ne arata ca un numar de 3,771 persoane de origine româna (1113 nascute în România) locuiesc în NC.
Hickory se afla la aproximativ 180 de mile de capitala statului – Raleigh. Situat la aproape 60 de mile de Hickory, Charlotte este orasul cel mai mare si mai cunoscut din NC, un important centru bancar al Statelor Unite.
Locuiesc în Hickory de 11 luni. Am întâlnit aici o clima placuta, cu ierni blânde si un relief variat, mult verde, natura te rasfata cu peisaje mirifice, în care se impun muntii Apalasi si plaja de la oceanul Atlantic.
Cu placere am descoperit o mica comunitate de români parte a Bisericii Baptiste Românesti – “HICKORY ROMANIAN BAPTIST CHURCH” . Am remarcat un spirit de familie, dragoste fata de semeni, ospitalitate si deschidere. Ce m-a surprins placut cel mai mult a fost media de vârsta a membrilor, în jur de patruzeci de ani.
Auzisem de aceasta sarbatoare “Desculti” si, aflându-ma aici, mi-am propus sa merg sa vad direct, sa comunic cu semenii mei “face to face”
Un grup de oameni “creator” de comunitate au dat nastere acestei sarbatori numita Desculti ce a fost declarata “O sarbatoare în cinstea Domnului”, aceasta se întâmpla cu opt ani în urma. De atunci în fiecare an toamna trei zile: vineri, sâmbata si duminica are loc aceasta sarbatoare, participantii vin de pretutindeni .
Am întâlnit o atmosfera care te scoate din rutina, firescul înlocuieste automatisme. Un mod de cântare care inspira, la mesaje scurte cu esenta si impact. Oameni veseli si comunicativi.
Din parcarea ce s-a dovedit neîncapatoare am simtit atmosfera de ospitalitate. Pe Pastorul Bisericii Baptiste Românesti din Hickory, Nelu Urs, l-am întâlnit în fata intrarii bisericii. Discutia a fost deschisa, oferindu-mi detalii despre aceasta sarbatoare. Am simtit o adevarata pasiune si placere în a povesti despre biserica din Hickory. Am remarcat dragostea fata de “frati” si fata de semeni în general. O voce remarcabila m-a facut sa tresar, privesc si îl recunosc pe Cristian Necula, îl stiam mult mai tânar!
Am avut sansa sa-l reîntâlnesc, sa stam la aceiasi masa si sa vorbim. Avea CD-uri cu ultimele sale melodii, concerte, am si eu acum ultimul CD al sau! Am în vedere sa îi iau un interviu în scurt timp. Multe lucruri frumoase! Ma grabesc sa public acest articol cu promisiunea ca am sa revin cu un nou articol sa scriu tot ce m-a impresionat la aceasta sarbatoare.
Comunicarea impresionanta cu Pastorul Daniel Hodut un adevarat om de la care poti afla multe lucruri minunate! Mi-a promis ca îmi va acorda un interviu, îl voi realiza curând cu multa dragoste.
Prezenta baptistilor români în Hickory este remarcata începând cu anul 1980. Aceasta biserica a fost înfiintata în iunie 1988, la Mountain View Baptist Church, cu sprijinul lui Marion Powell, pastorul de la acea vreme.
Datele statistice ne arata ca aproximativ 52% din cei peste patruzeci de mii de locuitori din Hickory sunt protestanti, cu precadere membri ai Southern Baptist Churches.
Multumesc tuturor pentru ospitalitate, generozitate si comunicare.
Am sa i-au legatura cu toti cei pe care i-am cunoscut, cu fiecare în parte astfel sa pastram vie comunicarea noastra.
Hickory, NC, USA
10/06/2012
Ce model de mama preferi?
George Danciu
Text adaptat dupa predica pastorului Nelu Urs – Hickory, NC – 13 Mai 2012
„Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.” LUCA, 17.32
„Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.”
MATEI, 15.28
NEVOIA DE MODELE
Oamenii îsi aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuti si care le-au atras privirea si s-au si bucurat de aprecierea lor, în functie de ceea ce au vazut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din arta sau din sport, din sfera politica sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte, sau din orice alta parte a societatii, lumii de astazi sau din vremuri apuse.
Dar, astazi, sa supunem observarii si analizei doua mame celebre, femei din popoare diferite, dar care ne-au ramas ilustrate de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia, pentru lucrurile extraordinare pe care le-au facut. Sa le observam în paralel, sa vedem prin ce contrasteaza ele. Sa vedem cum s-a putut întâmpla ca cineva sa aiba toate premisele sa-si atinga scopul vietii, si sa n-o faca, iar altei persoane sa-i stea toate lucrurile împotriva, dar sa reuseasca ceea ce parea imposibil pentru ea.
Nevasta lui Lot si Femeea cananeanca
1. Starea acestor mame, înainte de a-L întâlni pe Domnul Dumnezeu, într-un mod decisiv
Exista o dorinta fierbinte pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare femeie: aceea de a fi mama. În mod natural, orice femeie are un extraordinar simt matern pe care Dumnezeu a hotarât sa-l aseze în inima fiecarei mame.
„Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isaia, 49.15-16)
Dumnezeu însa, nu ne uita, dar vedem ca în zilele noastre sunt multe mame care nu doar ca uita de copilul ei, dar nu-l iubeste, nu-l hraneste si nu-l îngrijeste si, sunt multe cazuri de mame care-si ucid copiii! S-a denaturat mult natura umana, pacatul mostenit, dar si întunerecul si pacatele în care traiesc le-a degradat în asemenea masura încât deseori omul îsi tradeaza conditia pentru care a fost creat de Dumnezeu.
(.) Pentru a ne putea apropia de femeia cananeanca, sa vedem mai întâi, cine erau canaanitii? Erau poporul din tara Canaan (promisa lui Avraam si urmasilor sai), iar Dumnezeu le zisese ca trebuie sa-i nimiceasca pe toti, însa Israel n-a facut aceasta, din care cauza, în timp, au avut mult de suferit din cauza lor. În Matei 15:21-28, apostolul Matei descrie o familie care (într-un fel) nici nu trebuia cel putin sa existe (o femeie si fiica ei, bolnava, stapânita de un demon). Femeia era din partile Tirului si ale Sidonului. Dintr-un mediu cumva obscur, poate chiar mai de jos decât samaritenii. Nimeni n-am dori, la prima vedere – sa fim rude cu acesti oameni, nici vorba sa ne dorim sa-i avem de exemplu pentru viata noastra.
Dar Isus, dupa ce a vorbit cu fariseii despre datina batrânilor, despre ce anume îl spurca pe om (ceea ce le iese din gura si din inima lor: gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele) a plecat de acolo, S-a dus în partile Tirului si ale Sidonului.
În acele momente, Isus face un pas mare, plecând de lânga cei „sfinti” – farisei si carturari -, ajungând aproape de nevoile celor cu faima rea din acel tinut.
(..) Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. (Luca, 17.32), e atentionarea facuta de Domnul Isus. Deci e foarte important sa ne aducem aminte de nevasta lui Lot. Avraam plecase împreuna cu Lot în tara Canaan, deci si nevasta lui Lot (Geneza, 12). Ea avusese parte de ceea ce marea parte a generatiei ei nu avusese: de oameni care nu doar ca îl cunosteau pe Dumnezeu, dar si umblau îndeaproape cu El (Avraam si, în parte, Lot) si a avut parte de revelatii si descoperiri din partea Domnului. Atunci când Dumnezeu a dorit sa nimiceasca Sodoma si Gomora, pentru ca pacatele comise acolo erau nespus de mari, El a trimis acolo agentii Sai speciali, îngerii Lui, sa-i scoata pe Lot si familia sa afara din cetate, deoarece acolo Domnul va trimite foc si pucioasa. Nevasta lui Lot avea informatiile necesare despre cunoasterea lui Dumnezeu si ale planurilor Sale si a avut si un mare privilegiu sa poata sa umble în lumina calauzirii lui Dumnezeu.
(.) Însa femeia cananeana a trait si a crescut într-un mediu infect, întinat si bolnav, plin de întunerec spiritual si de lipsuri materiale.
Dar, cu toate acestea, ambele situatii au ceva în comun: Domnul Isus sau îngerii Sai ajung si în acele locuri pline de istorie si învataminte. Si aici ajungem si noi în situatia de a ne pune o întrebare inevitabila:
Câte ocazii de a îndrepta lucrurile si destinul însusi a avut parte fiecare dintre aceste doua femei? Continue reading
Sarbatoarea Pastilor în cinstea Domnului Dumnezeului tau!
Predica pastorului Nelu URS din 8 Aprilie 2012 – Hickory, NC
.„…praznuieste sarbatoarea Pastilor în cinstea Domnului Dumnezeului tau.”
Deuteronom, 16.1
O SARBATOARE A BUCURIEI!
Introducere în teologia despre moarte si pacat
Probabil în aceasta saptamâna am meditat mai mult ca în altele, la suferinta si rastignirea lui Isus, la moartea si asezarea Sa într-un mormânt pecetluit de romani, dar poate ca ne-am gândit si la moartea noastra, eveniment prin care trece orice om din aceasta lume.
Când vorbim despre moarte si ne gândim la moarte, pe toti ne încearca un sentiment de disconfort, sentiment care apare în mod firesc si asta deoarece moartea nu a fost de la începuturile existentei umane. Când omul a fost pus de catre Dumnezeu în Gradina Eden, i s-a dat porunca aceasta:
„Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.”
Dar Adam n-a ascultat de porunca Domnului: “De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul în lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit…“(Rom., 5.12)
Moartea nu a fost parte din om de la început, moartea a intrat în viata noastra prin pacat si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina ca toti au pacatuit.
“Caci înainte de Lege pacatul era în lume. Dar pacatul nu este tinut în seama câta vreme nu este o lege. Totusi moartea a domnit, de la Adam pâna la Moise, chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam, care este o icoana preînchipuitoare a Celui ce avea sa vina.” (Rom., 5.13-14)
Avem un sentiment ciudat, atunci când suntem foarte obositi, parca ne e frica sa ne asezam în pat ca nu cumva, de oboseala, sa nu ne mai trezim din acel somn ca de moarte. Caci somnul este asemanat cu moartea si moartea este asemanata cu somnul. Moartea nu fusese parte din viata omului, dar Dumnezeu l-a avertizat pe om, zicându-i: “în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.”
Prin greseala unui singur om, moartea a domnit prin el singur chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam.
Însa „… cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!“
“…Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osânda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarâre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarâre de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.” (Rom., 5.17-19)
Pavel, prin teologia sa, ne vorbeste despre Avraam ca el
“este tatal nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi. (…) De aceea credinta aceasta „i-a fost socotita ca neprihanire.” Dar nu numai pentru el este scris ca „i-a fost socotita ca neprihanire”; ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita, noua celor ce credem în Cel ce a înviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.” (Rom., 4.17-25)
Dpdv istoric, oamenii n-au o problema sa tina Pastile, ci ei au o problema de ordin spiritual. Istoric e ok, Isus a trait pe pamânt, a facut lucrarile care sunt scrise în Scriptura, a fost judecat, a suferit, a fost dat la moarte, rastignit pe Cruce, a fost asezat într-un mormânt, dar a treia zi a înviat, dupa Scripturi.
Însa ideea si motivul spiritual al învierii Lui, e acela ca noi am fost socotiti neprihaniti. Cine ne socoteste neprihaniti? Dumnezeu!
Deci, daca nu învia Hristos, atunci noi degeaba aveam credinta în El, caci atunci n-am fi fost socotiti neprihaniti de catre Dumnezeu. Aceasta e una din cele mai mari dovezi, ca nu suntem mântuiti pentru ceea ce suntem noi, ci pentru ceea ce a facut (si este) El.
Frumusetea unui pasaj, cum am mai spus si în alte ocazii, sta în detaliile sale, însa crestinii au început sa caute tot mai mult detalii într-alta parte decât în Cuvântul Lui Dumnezeu.
Însa moartea nu poate fi biruita altfel si de nimeni altcineva, decât de El si de cei ce sunt socotiti neprihaniti. Numai asa ne putem rezolva problema mortii: „Dar acum, Hristos a înviat din morti, pârga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si învierea mortilor.” (1 Cor., 15.20-21)
Învierea este foarte importanta pentru ca ea arata cum Dumnezeu biruieste agentul mortii (pacatul).
Credeti ca si astazi pacatul mai aduce moartea? Cu siguranta ca da. Dar si astazi învierea lui Isus Hristos aduce viata. Glorie Domnului!
El a înviat pentru ca noi suntem socotiti neprihaniti. Dar, a fi neprihanit si a fi socotit neprihanit, sunt doua stari cu totul diferite, una de alta. Aici intervine harul lui Dumnezeu ca în Pilda cu cei doi datornici, care nu-si puteau achita datoria, desi diferita, le-a fost iertata la amândoi.
***
DIMINEATA ÎNVIERII
„La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze înspre ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormântul. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamânt; caci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormântului si a sezut pe ea. Înfatisarea lui era ca fulgerul, si îmbracamintea lui alba ca zapada. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.” Matei, 28.1-4
1. Îngerul, pentru cine a pravalit piatra de la mormânt?
Isus afirmase ca asemeni Tatalui, are viata în Sine. Poate sa si-o dea, ca apoi iarasi s-o ia înapoi. Hristosul înviat nu mai avea oprelisti de ordin material, el trece în mod natural dincolo de piatra de la mormânt sau de usa încuiata unde se gasesc strânsi ucenicii de frica iudeilor.
Însa piatra a fost data la o parte de îngerul Domnului pentru cei ce au venit sa vada mormântul. (Femeile ziceau una catre alta: „Cine ne va pravali piatra de la usa mormântului?”, Marcu, 16.3)
Ma rog Domnului, daca sunt astazi oameni care vin la Mormântul Lui, si cred ca este o poveste sau o istorie de-a crestinilor, îngerul Domnului sa se coboare si sa faca cutremur de pamânt si sa dea piatra necredintei lor la o parte.
La învierea lui Lazar, oamenii, la porunca lui Isus, au dat piatra la o parte. Alti oameni ne pot ajuta sa întelegem despre ei, despre oameni, dar atunci când este vorba despre Dumnezeu si despre Isus, trebuie ca Dumnezeu sau îngerii Lui sa dea piatra la o parte (un cutremur local) pentru a vedea dincolo de ea si a putea întelege.
2. Ce cautau femeile la mormânt?
Femeile au venit la mormânt pentru a împlini obiceiul mostenit, acela care cerea ca mortul sa fie îmbalsamat. De ce? Pentru ca exista o nadejde a învierii.
Când a ajuns Isus în casa Martei si a Mariei, iar fratele lor Lazar era mort:
Isus i-a zis: „Fratele tau va învia.” „Stiu”, I-a raspuns Marta, „ca va învia la înviere, în ziua de apoi.”
Domnul însa continua cu aceasta afirmatie nemaipomenita:
„Eu sunt Învierea si Viata. Cine crede în Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede în Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan, 11.23-26)
Femeile acestea au avut dreptate doar în parte. Dar Dumnezeu pusese si în ele gândul vesniciei. Aceasta idee le-a dus acolo, chiar daca era amestecata cu durere, cu suferinta, învaluita înca în mister si poate chiar de necredinta, ele aveau speranta ca El va învia în ziua de apoi.
3. Când puterea lui Dumnezeu se arata
Piatra fusese data la o parte, iar “Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.”
Putem fi de acord ca soldatii de straja erau dintre cei mai curajosi si neînfricati dintre toti soldatii, caci aveau de pazit pe Cineva cu totul deosebit, iar ei nu se temeau de nimic, însa … ei au ramas ca niste morti în fata îngerului Domnului. Când se manifesta puterea lui Dumnezeu, puterea omului ajunge buna de nimic. De fapt, când se întâmpla sa traim un cutremur de pamânt, o mare calamitate în fata naturii lui Dumnezeu dezlantuite, de potop de ape sau de foc, omul devine dintr-oadata cu totul neputincios. Când El lucreaza, cine-i poate sta împotriva?
Nimeni nu putea sa împiedice învierea lui Isus Hristos! Slava Domnului!
Ruperea sigiliului roman, de pe mormânt pe noi ne-ar fi costat viata, însa pe îngeri nu i-a costat nimic. Cuvântul ne spune ca pentru oameni multe lucruri sunt cu neputinta, dar „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei, 19.26)
Strajerii au ramas ca morti, iar îngerul nu le-a vorbit lor, pentru ca ei nu credeau (erau morti dpdv spiritual) si nu se asteptau la nimic sfânt.
Si astazi, e posibil ca Dumnezeu sa nu vorbeasca multora dintre oameni, celor care sunt morti spiritual si nu vor sa-L caute pe Isus. Pot fi unii care sa nu auda ce vorbeste Dumnezeu, dar aud aceia ce sunt gata sa asculte si sa primeasca Cuvântul Lui.
Îngerii au vorbit femeilor, caci ele erau gata sa primeasca tot ce vine din partea lui Dumnezeu. Ele se aflau la locul potrivit si la timpul potrivit. Si Dumnezeu, asa cum le-a spus lor, ce si cum sa faca, El e gata sa ne vorbeasca tuturor celor care-L cauta din toata inima.
4. Tiparul Vechiului Testament se împlineste si la Învierea Domnului
Maria „… a vazut doi îngeri în alb, sezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, si altul la picioare.” (Ioan, 20.12)
imagine care ne trimite la capacul ispasirii cu cei doi heruvimi de la capetele lui si la chivotul Domnului, cu marturia pusa în el, tablele Legii, adica Logosul întrupat:
„Sa pui capacul ispasirii pe chivot si în chivot sa pui marturia pe care ti-o voi da. Acolo ma voi întâlni cu tine (…) si-ti voi da toate poruncile Mele….” (Exod, 25.10-22)
„V-am învatat înainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost îngropat, si a înviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1 Cor., 15.3-5)
Iar la sfârsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul. Glorie Domnului!
Cine nu crede Scriptura, nu poate crede (în) Învierea Lui Isus Hristos. Scriptura e aceea care ni-L descopera pe Hristosul cel Viu. Scriptura este Evanghelia, este vestea buna a lui Dumnezeu.
Prin îngeri, Dumnezeu a vorbit Mariei, iar prin Scriptura ne vorbeste noua, fiecaruia, prin Fiul Sau. De ce? Pentru ca El este viu si ne iubeste. Glorie Domnului!
5. Dupa îngeri, înaintea Domnului Isus
Dupa ce femeile L-au cunoscut ca Isus din Nazareth, Învatatorul, iata ca acum un înger li-L prezinta ca fiind Domnul:
„Dar îngerul a luat cuvântul si a zis femeilor: „Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. Nu este aici; a înviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul.”
Astazi sunt multi care vad în Isus pe oricine altcineva, numai pe Domnul nu. Dar, la înviere, noi Îl sarbatorim ca Domnul, Regele regilor si Domnul domnilor, Cel care a biruit moartea, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte, viata daruindu-le. Glorie Domnului!
6. Bucuria Învierii
„Ele au plecat repede de la mormânt, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui. Dar iata ca le-a întâmpinat Isus si le-a zis: „Bucurati-va!” Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele si I s-au închinat.”(Matei, 28.8-10)
Femeile erau pline de frica si de o mare bucurie. Dar le-a întâmpinat Domnul Înviat sa împartaseasca cu ele bucuria învierii:
Isus le-a zis: „Bucurati-va!”
Ne imaginam cât de bucuros era Isus în dimineata învierii si cât dorea sa împarta cu ceilalti bucuria Sa, cu cei socotiti neprihaniti!
El doreste sa le transmita aceeasi stare tuturor celor care îl cauta. Femeilor, Domnul Pacii, le aduce deîndata pacea si bucuria deplina. Slava Domnului!
7. ASTAZI, CE ALEGI?
În aceasta Sarbatoare a Pastilor Domnului, fiecare om are de facut o alegere. Omul e liber sa aleaga, pe Domnul Isus, pe de o parte, sau orice altceva, pe de alta parte:
(1) întâlnirea cu Domnul Isus Hristos Cel înviat
(2) întâlnirea cu preotii (sau orice alta optiune)
„Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din strajeri si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele întâmplate. Acestia s-au adunat împreuna cu batrânii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani si le-au zis: „Spuneti asa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, si L-au furat.” Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, îl vom potoli noi si va vom scapa de grija.” Ostasii au luat banii si au facut cum i-au învatat. Si s-a raspândit zvonul acesta printre iudei pâna în ziua de astazi.” (Matei, 28.11-15)
Strajerii au ales întâlnirea cu preotii, banii, minciuna si compromisul. Si au ramas pe mai departe în moarte spirituala, în întuneric, fiind subjugati de pacat!
Însa, femeile, sincere si evlavioase, cu nadejde vie în Dumnezeu, L-au ales pe Ius, Domnul si Mântuitorul lor, caruia I S-au închinat. Si au plecat pline de bucurie si L-au vestit pe Isus si altora.
Cum ar putea cineva care s-a întâlnit cu Domnul Isus si sa mai aiba o viata ca si cum nu L-ar fi întâlnit?
Sa ne rugam Domnului, sa nu fim dintre aceia care doar au auzit de Domnul Isus, de departe, ci dintre cei care au ajuns sa poata spune din convingere Hristos a înviat! De ce? Pentru ca L-au întâlnit, pentru ca L-au vazut pe Domnul!
Adu Doamne astfel de momente pentru cât mai multi dintre ascultatorii Evangheliei, care sa-L auda vorbind prin Duhul Sfânt, pe Domnul Isus Hristos! Amin.
Îti dam slava, Doamne, pentru ca Tu esti atotputernic si biruitor, pentru ca esti învierea si viata si pentru ca prin Tine si noi suntem biruitori.
Multumim ca Tu esti acela care ne socotesti neprihaniti prin ceea ce esti si ai facut pentru noi. Glorie Domnului!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului!
Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC
Intrarea lui Isus în Ierusalim
„Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai si le-a zis: „Duceti-va în satul dinaintea voastra. Când veti intra în el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a încalecat nimeni niciodata: dezlegati-l si aduceti-Mi-l. Daca va va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegati?”, sa-i spuneti asa: „Pentru ca Domnul are trebuinta de el.” Cei ce fusesera trimisi s-au dus si au gasit asa cum le spusese Isus. Si când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâsul Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
Luca, 19.29-32; 37-38
ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL!
1. Vechiul Testament se împlineste în Noul Testament sub ochii nostri.
Pe vremuri existau oameni pentru care era îndeajuns doar o strângere sincera de mâna pentru a parafa o întelegere sau un contract. Dupa cum binecunoscuta este si practica Cailor Ferate Japoneze ca la încheierea fiecarui an sa-si ceara scuze calatorilor pentru întârzierile produse de trenuri, desi per total acestea sunt sub 5 minute! La acest capitol, statistica din România se afla la polul opus, unde întârzierile dintr-un an se masoara în … zile!
Însa pentru Dumnezeu „Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri îsi are ceasul lui. Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (…) caci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca sa-l împlinesc.”
Dumnezeu „ (…) Îsi trimite poruncile pe pamânt, cuvântul Lui alearga cu iuteala mare.”
Marele nostru Dumnezeu si Creator nu întârzie si nici nu grabeste lucrurile, toate se împlinesc la ceasul lor, întocmai cum a promis, dupa voia Sa.
În Evanghelie gasim scris ca Isus adesea spunea: înca nu Mi-a sosit ceasul dar si ca sosise ceasul, în concordanta cu desfasurarea evenimentelor istorice si ceasul acestora.
Înainte de praznicul Pastilor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal, si, fiindca iubea pe ai Sai, care erau în lume, i-a iubit pâna la capat. (Ioan, 13.1)
Domnul Isus si-a îndeplinit întocmai mandatul – Planul lui Dumnezeu si promisiunile Sale. El nu trebuie sa-si ceara scuze pentru nimic, dimpotriva, noi trebuie s-o facem, si multumindu-i pentru toata bunatatea si iubirea Sa.
Domnul Isus a împlinit tot planul lui Dumnezeu. A primit botezul lui Ioan, pentru a împlini tot ce trebuia împlinit (Matei, 3.15), iar când L-a ispitit Satana, de fiecare data a raspuns: Este scris (…). O, daca ar fi si scopul vietii noaste acela de a împlini ce este scris si de a raspunde ispitelor cu ce este scris si sa traim cum este scris!
În El avem rascumpararea, prin sângele Lui, iertarea pacatelor (…) dupa planul pe care-l alcatuise în Sine însusi, ca sa-l aduca la îndeplinire la împlinirea vremurilor… (Efeseni, 1)
2. ISUS – Mielul lui Dumnezeu, pus deoparte
Moise a spus poporului, cf. Exod, 12:
„În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. (…) Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pâna în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l înjunghie seara. Sa ia din sângele lui si sa unga amândoi stâlpii usii si pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…) În noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pâna la dobitoace; si voi face judecata împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sângele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi tara Egiptului. (…) La miezul noptii, Domnul a lovit pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la întâiul nascut al lui faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pâna la întâiul nascut al celui închis în temnita, si pâna la toti întâii nascuti ai dobitoacelor”
„Si au adus magarusul la Isus. Apoi si-au aruncat hainele pe el si au asezat pe Isus, calare deasupra…”
Si în acele momente, ca în întreaga lui viata, Isus împlinea ceea ce se proroocise despre El: de Moise, Isaia, Zaharia, Ioan Botezatorul si ceilalti prooroci ai Cuvântului.
Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Împaratul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un mânz, pe mânzul unei magarite.(Zaharia, 9.9)
Iar evanghelistul Ioan consemna vorbele lui Ioan Botezatorul: „Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!”
Isus vine ca Mielul lui Dumnezeu pentru toti cei care doresc sa stea sub protectia Sângelui Sau si, când va veni urgia în noaptea judecatii divine, atunci pretiosul Sânge va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi …. cu judecata Sa pe cei vinovati!
Caci harul si adevarul au venit prin Isus. Ca si acel miel pascal, care din ziua a 10-a pâna în ziua a 14-a, era privit si cercetat, caci trebuia sa fie fara cusur, acum înaintea oamenilor este Isus – Mielul de Jertfa (Mielul care, nu dupa multe zile, va fi ridicat pe lemnul Crucii, la Golgota).
El a fost cercetat de mai marii preoti, de carturari si de farisei, de Ana si Caiafa, de ucenici si de catre popor. A fost cercetat legal de catre dregatorul Pilat din Pont. În urma cercetarii, atente si detaliate, Pilat a dat verdictul: „Eu nu gasesc nici o vina la omul acesta.”(Luca, 23.4)
“El n-a facut pacat si în gura Lui nu s-a gasit viclesug.” (1 Petru, 2.22)
Mielul pus deoparte – pentru faradelegile si pacatele noastre – fusese fara pacat, fara nici o vina, Sângele Lui ne poate curati deci de orice nelegiuire! Glorie Domnului! Amin.
El …a fost dat la moarte din pricina faradelegilor noastre si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. (Romani, 4.25)
3. Mesia intra în Ierusalim calare pe un magarus
Mielul divin, Fiul lui Dumnezeu, intra trumfal în Ierusalim. El intra glorios, dar smerit, calare pe un magarus, în ovatiile ucenicilor si ale multimii celor care au luat ramuri de finic si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!”
O scena extraordinara s-a deschis înaintea celor prezenti (si înaintea noastra)!
Ucenicii, chiar daca n-au înteles toate lucrurile despre Isus si despre lucrarea Sa, s-au încrezut în El si L-au ascultat si i-au dat onoarea care i se cuvine.
Isus a trimis pe doi dintre ucenici sa-i aduca un magarus, dându-le detalii numai de El cunoscute. Magarusul era un animal foarte necesar si important pentru o familie de evrei. Pe ucenici nu i-a împiedecat acesta cerere extraordinara, deoarece El avea trebuinta! Astazi daca ni se cere sa mergem din aceeasi perspectiva, sa cerem cuiva o masina, caci Domnul are nevoie pentru lucrarea sa, cum am reactiona ca trimisi? Dar ca proprietari?
Si astazi, Domnul ne cere sa credem si sa facem multe lucruri mai mari sau mai mici. Isus cere însa tuturor ucenicilor, din toate timpurile, un lucru extraordinar: Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile si botezati-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh.
Trebuie sa ducem vestea buna acolo unde islamul sau alte ideologii sunt la loc de cinste, si nu crestinismul. Daca facem acest lucru, daca ascultam de El, va fi ferice de noi! Domnul Isus are autoritate si El cunoaste totul. Ce a spus Isus, s-a confirmat întotdeauna. Ucenicii au gasit magarusul cum a spus El, si stapânii când au auzit vorbele lui Isus, i-au lasat sa ia magarusul.
Oare stim ce înseamna sa te încrezi în El, chiar daca asta pare a fi o nebunie pentru noi sau pentru altii? Cum esti, pentru Domnul, lasi din mâna ceea ce ai, sau tii doar pentru tine?
4. Cine este Isus Hristos pentru mine?
Acum sa ne oprim si sa vedem care este atitudinea ucenicilor.
Evanghelistul Luca spune ca toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.
Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
În sfârsit, ucenicii sunt aceia care dau tonul în a-L lauda pe fata pe Domnul pentru toate minunile pe care le vasuse înfaptuite de Învatatorul lor, pe care, acum îl identifica cu Împaratul lui Israel. El citeaza din Psalmii lui David:
„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne înveselim în ea! (…) Binecuvântat sa fie cel ce vine în Numele Domnului!” (118.24-26).
Prin ceea ce fac, ucenicii au încalcat traditia de pâna atunci. S-au manifestat ca pentru ziua venirii lui Mesia, comportându-se ca pentru sarbatoarea Corturilor. Ei au taiat ramuri de finic pe care le tineau în mâna si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!
Ucenicii au intrat în aceasta sarbatoare a Corturilor fara sa înteleaga totul.
Ioan, punând cap la cap toate pisoadele petrecute, el consemneaza:
„Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit – cortuluit – printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.”
Frumusetea Cuvântului lui Dumnezeu sta în detalii. Prezenta Lui ne face sa reactionam si sa ne manifestam în mod diferit. Când El vine, la ceasul Lui, oamenii nu doar ca trebuie sa se schimbe, ci unii se si schimba, calauziti de Duhul Sfânt. Si e vremea ca poporul lui sa strige din toata inima si cu toata puterea:
„Osana!Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
De bucurie, si-au pus hainele pe jos înaintea Împaratului Slavei. S-au dezbracat de hainele lor, înaintea Lui.
Isus este Îmaratul! Dar Isus nu este deloc asemeni unui Presedinte de tara sau unui mare Secretar de Stat sau unui mare Sef de stat major al Armatei, nici macar asemeni unui mare Rege pamântesc, caci unii ca ei se supun unor legi conjuncturale de care trebuie sa asculte.
Dimpotriva, Isus este Împaratul care vine în Numele Domnului Dumnnezeu si El este Domnul Universului! Glorie Lui! Amin.
5. „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!”
“Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”
Dar Domnul lor, Isus Împaratul, le da aprobare sa strige. Acum, strigati! Acum trebuie sa cada zidurile necredintei multora, cum au cazut zidurile cetatii Ierihon.
Daca tacem, pietrele vor striga, caci Domnul este aici! Si noi nu putem nicidecum tacea chitic.
Cine se teme sau se rusineaza sa strige cu bucurie Numele Domnului, Isus le spune:
„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)
A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.
Hickory Romanian Baptist Church est. in 1988 