“caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea în care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc în belsug. În totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamând, sa fiu în belsug si sa fiu în lipsa. Pot totul în Hristos care ma întareste.“
…………………………….. .. FILIPENI, 4: 9-13
.
Odata cineva a fost rugat sa-si prezinte o zi din viata sa de crestin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz si încurajatoare. Însa persoana la care ma refer a raspuns cum nu se putea mai “bine”, cu clipe fericite de dimineata pâna seara târziu, desi a avut de munca, pe alocuri din greu, la bucatarie, în casa, la câmp si la animale, dar si la jobul unde mergea în mod regulat, însa parfumul care l-a extras în marturisire a fost presarat de cântari si de rugaciuni de multumire înaintea Domnului pentru toate lucrurile prin care a trecut.
Dar se stie ca atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în fata, mâncarea din farfurie, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animati de sentimente de nemultumire si disconfort. E adevarat ca la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil sa putem multumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.
“Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.”
(Ecleziastul, 1:8)
Starea omului, aceea fireasca si naturala, este de nemultumire, de insaturatie. Omul ramâne mereu însetat de ceva, cunoscut sau necunoscut. El e înclinat sa fie nemultumit si aceasta stare o are mostenita si încrustata în fiinta sa intima si profunda, înca de la nastere: Continue reading
Hickory Romanian Baptist Church est. in 1988 