by George Danciu
Prin anii ’80, o tanara familie m-a intrebat care ar fi rostul sau destinul omului si care e geneza sa. In vremea aceea in tarile comuniste se preda cu mare putere de convingere teoria evolutionista a britanicului Charles Darwin ( 1809-1882) si socialismul materialist-stiintific. Citisem si Biblia, odata, de mult. Cu putin bun simt, oricine vedea ca nu ne tragem din maimuta. Atunci am oferit un raspuns nu chiar concludent. Darwinismul, intins pe multe pagini si carti, se manca pe paine in acei ani si erai mult prea viteaz sa vorbesti si sa crezi in creatie, asa cum scria in Biblia. De aceea, nu ne puteam explica gandul “cum aparuse gaina inaintea oului”. Dar si astazi sunt multi, dintre ei filozofi cu nume, care mai gandesc asa si nu apeleaza la sursa creatiei. Trecand anii, Domnul s-a indurat si m-a cautat cu grija si m-a gasit. Asa am primit raspuns la intrebari majore ale vietii.
Veti vedea ca exista “cineva” care impiedeca comunicarea dintre oameni. Dar si dintre om si Dumnezeu. E cineva care incearca sa ne orbeasca vederea si sa ne astupe urechile, sa nu ne auzim ce vorbim sau sa auzim deformat. E cineva care ne da timpul peste cap. La tot pasul auzim: “Nu am timp”. Nu poti invita pe cineva la o intrunire unde se propovaduieste Cuvantul, ca iti raspunde imediat: “Nu am timp”. Nici pentru citit nu mai este timp. Nici vorba cand ii recomanzi o anumita carte care vorbeste despre Dumnezeu. Iti raspunde cu nonsalanta: N-am timp. Desi acum, fata de secolele trecute, toate iti iau mai putin timp. Distantele pe care le avem de parcurs le acoperim in timp record, iar acelasi lucru la camp, de pilda, il facem mult mai repede. Insa, odinioara, cand se mergea pe jos sau cu mijloace de deplasare de mica viteza, cand tehnologia la lucrul campului sau in intreprinderi era de productivitate redusa, omul avea mai mult timp. Desi acum deplasarile se fac cu rapiditate, majoritatea cu masina personala sau cu alte mijloace rapide, iar munca este mult mecanizata-tehnicizata, omul traieste din plin sintagma: “Nu am timp”. La intoarcerea mea prin pocainta la Domnul, in 1992, si in anii urmatori, citeam mult din Biblie. O epistola de 4 capitole o citeam intr-o jumatate de ora, timp pe care-l aveam oricand a dispozitie si in orice imprejurare. Epistola catre Evrei de 13 capitole o citeam intr-o sambata pana la amiaza sau alte epistole de aceeasi dimensiune. Acum cand cu totii “lucram” mai mult la calculator, cand “stam” pe internet, nu avem timp sa citim nici un capitol in unele zile. De fapt, in ce ma priveste, ma complac cu ideea ca fac alte lucruri utile, cum ar fi sa scriu sau sa citesc ceva alternativ. Richard Wulmbrandt zicea ca daca citesti 5 minute dintr-o carte, trebuie sa citesti de 5 ori mai mult din Biblie. Si era unul care stia ce si de ce spune asa. Inainte vreme, saptamana de lucru era de cel putin 6 zile, iar acum e de 5 zile. Vedeti ca astazi totul se face pentru simplificarea vietii. Pe vremuri omul nu se plangea atat de mult ca nu are timp. Astazi totul este pus in miscare pentru a economisi timp – si nimeni nu are timp! Puteti sa va explicate acest lucru?
Pastorul german Wilhelm Busch (1897-1966), care avea nu numai darul povestirii, dar si cel al cunoasterii raspunsurilor la problemele vietii, spune “ceea ce sunt indreptatit a crede, ca, singura explicatie care exista – de care oamenii nu vor sa auda, este aceea ca in spatele nostru sta unul care ne atâtá si ne fugareste. E cineva care se ingrijeste ca omul sa n-aiba timp, unul care pocneste mereu cu biciusca, ca un dresor de circ, ca sa-i bage in viteza pe oameni. Si tocmai asta spune Biblia. Exista cineva- si acesta e diavolul. Si acum stam inaintea intrebarii: exista atunci un diavol? Iar raspunsule: “Da, exista un diavol!” Exista o putere a intunericului.”
Exista dumnezeul veacului acesta care i-a orbit si i-a asurzit pe multi. Inainte de ’89 se lucra de fapt in mare parte si duminica, pentru ca oamenii sa fie ocupati, sa nu mearga la biserica si sa nu aiba timp sa le vina idei cu care regimul nu le agrea. Nu e timpul sa aratam cum bratul Lui Dumnezeu ne-a venit in ajutor si in timpul cand s-a trecut de la comunism la societatea de azi, cand omul e mai “liber” sa opteze alegerea intre Dumnezeu si alte religii(diavol).
Dumnezeu schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi!.(Daniel 2.21)
Pana nu cunosti ceva sau pe cineva nu gresesti cu totul spunand ca acel “lucru” nu exista. Asa a fost si cazul meu. Spuneam: “sa fim seriosi, nu exista diavol”. Abia dupa ce mi s-au deschis ochii, si am constatat ca exista, mi-am dat seama ca diavolul are grija sa induca aceasta minciuna, ca el nu exista. Asa cum eu sunt real, tot asa si “el” e real, exista.
La timpul de caticheza din 1992, de pregatire inainte de botez, eram circa 7 persoane. Odata venise in vizita un pastor professor, participand la toate serviciile din acea zi. La caticheza, a intrebat grupul: “Despre ce ati dori sa vorbesc?”. Tacere deplina. Dupa un timp, zic:”As intreba, dar nu-mi vine nici un gand, nimic de intrebat. Dar parka as intreba ceva de care intr-un fel mi-e rusine sa intreb, deoarece Biblia e destul de mare, plina de multe binecuvantari, iar eu as vrea sa ne vorbiti despre Diavol!” Ne-a dat explicatii biblice despre subiectul cerut si ne-a spus o intamplare. O tanara se intorsese la Domnul, insa era mereu sub asediul Satanei. Locuia in bloc la etajul X, in Constanta. Intr-o seara l-a sunat pe fratele pastor si i-a zis ca il suna de acasa si ca nu mai poate continua asa, ca se arunca de la balcon. Era sub asediu, ceva nevazut o forta sa ia aceasta hotarare fara speranta. A inceput s-o incurajeze si cu greu i-a smuls promisiunea ca o va astepta langa telefon pana va ajunge el acolo. A fost nevoie de rugaciunea fratilor si de porunca in Numele Domnului ca dracii care o posedau s-o paraseasca pe tanara. Ea se ocupase in trecut cu ghicitul in carti sau cafea, nu mai retin exact.
Un prim raspuns important l-am primit si eu la mult timp dupa intoarcerea mea la Domnul. Il gasim in Evrei 11.3:
„ Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.”
Conform celor de mai sus, retinem faptul nespus de important, ca, fara credinta, omul nu are cum sa priceapa ceea ce spune Dumnezeu.
Numai prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu. Tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Putem spune ca asa e, deoarece totul e facut din particule chimice de dimensiuni foarte reduse care nu se vad cu ochiul liber, ci utilizand aparatura de marire, care sa le apropie de vederea noastra. Apoi mai exista inca o explicatie potrivita care o vom da mai incolo.
Care e rostul meu? De ce sunt pe pamant? Care e destinul meu? Care e sensul vietii mele? De ce sunt in aceasta lume? Iata intrebari foarte utile si legitime.
Multi dintre noi nici nu-si pun aceste intrebari si viata e si trecuta. Pastorul Busch povesteste cum un tanar student, fiul uni mare industrias, s-a sinucis tragandu-si un glonte in gura. Avea de toate, tot ce-i poftea inima. Era si sanatos, chipes si bogat si nu fusese implicat vreodata in afaceri dubioase. Dar ceva il apasa peste masura si nu mai suporta. Lasase un billet pe care scria:
“ Nu vad ce rost are sa mai traiesc mai departe. De aceea pun capat vietii mele, caci e fara sens!”
O marturie tulburatoare, nu credeti? Tatal baiatului l-a chemat pe pastor sa-i arate biletul si tragedia comisa. Nimic nu ma impiedeca sa constat ca n-ar fi deloc rau sa chemam pastoral si atunci cand credem ca ne merge bine! Asa am evita, poate, multe tragedii sau situatii nedorite.
La intrebarea fundamentala a vietii: Care e scopul vietii?, oamenii dau raspunsuri diferite.
Adeptii sistemului filozofic budist si hinduism, cultiva notiunea filozofica “Kárma”, care desemneaza o lege universala in virtutea careia soarta oamenilor ar fi determinata de actunile lor din incarnarile anterioare; fatalitate, destin. Carturarii hindusi au calculat cu precizie matematica in ce conditii are sa-si gaseasca o persoana, in cele din urma, indreptatirea, pentru ca pedeapsa cuvenita sa echilibreze toate pacatele acestei vieti si ale celor viitoare, ar fi de ajuns cam 6.800.000 reincarnari.
Sunt destui oameni, insa, asa cum am spus, care nici nu mai apuca sa-si puna intrebarea fundamentala si viata s-a sfarsit. Unii aplica teoria strutului, evita intrebarea, sunt cu capul in nisip cand vine furtuna unei astfel de intrebari.
Pentru cei care cred in evolutionism, scopul lor ar fi sa obtina o evolutie cat mai buna, un om nou, cu calitati sporite.
Care este scopul crestinului, conform celor scrise in Biblie, il vom vedea ceva mai tarziu.
In plina perioada hitlerista, pastoral Busch a fost solicitat de studenti sa vorbeasca pe tema”Care e sensul vietii noastre?”. Tinerii doreau si ei sa-si spuna parerea. Unul a zis ca el e “aici” pentru poporul sau. Dar a fost intrebat, poporul, pentru ce e pe pamant.? Nu stia. Problema era impinsa inapoi, raspunsul era amanat. Un altul a explicat ca el e in lume sa-si faca datoria. Dar tocmai asta e, care e datoria mea? Care e datoria ta?
Datoria pastorului e aceea de a-L vesti pe Cristos, de a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu. Asa cum datoria lui Karl Marx sau cea a lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) era sa nege existenta lui Dumnezeu. Nietzsche spunea “Am venit sa va vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depasit” (Asa grait-a Zarathustra).
“Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul, pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea, pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin.”- 1 Petru 4.10-11
“Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu.” Chiar daca nu mot à mot, trebuie sa tansmitem cu cuvintele noastre voia Lui cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12).
Cei inaltati pe diferite functii publice isi umplu ziua semnand diferite documente. Dar daca toate aceste lucruri nu le-ar face, daca toate acestea ar fi puse pe foc, lumea ar merge inainte cu sau fara ele. Pare o activitate lipsita de sens, in care omul nu e nici implinit, nici motivat. Ce inseamna datoria? Mii si sute de mii de oameni fac cutare sau cutare lucru pentru ca asa li s-a poruncit. Pe timp de razboi omul omoara oameni. Credeti ca aceasta ar fi datoria lor? In nici un caz. Exista multe raspunsuri superficiale si pripite. Pe un anunt de deces, in ziar se putea citi: “Doar munca a fost viata ta/ La nimic nu te-ai gandit/ Pentru ai tai te-ai cheltuit/ Datoria ti-ai implinit”. Acest anunt ar fi mai potrivit la decesul unui cal, nu al unui om. Numai calul tot munceste si deloc el nu gandeste. Ori nu acesta e sensul vietii noastre, munca. E adevarat, ca, daca vorbesti indeaproape cu oamenii, nu putini sunt cei care isi vad sensul in munca.
Cunosc si respect foarte mult un professor care a scris peste 2.500 de articole de stiinta si peste 60 de carti de specialitate in domeniul sau de cercetare. Dar si un altul, mathematician, care munceste toata ziua la programele sale matematice pentru calculator care sa usureze munca altora. Munca si mereu munca. Daca-i intrebi de planul lor de viitor, vorbesc numai de munca. Nimic despre “odihna” sufletului, numai de munca si dorinta ca Dumnezeu sa le dea sanatate sa poata muncii.
Altii sunt medici. Si daca pot salva vieti omenesti, nu e asta o ratiune frumoasa si nobila de a trai? Bine, dar dar daca ei nu stiu de ce traieste omul, si daca nu au un scop mai inalt, atunci n-are sens ….! “De ce sa contnui sa traiesc? Daca totul nu e decat hazard si absurditate, atunci mai bines a sfarsesc cu ea!”
Stiti ca in multe tari numarul de sinicideri e mai mare decat numarul de accidenre mortale rutiere? Stiti ca circa 50% dintre victime sunt tineri sub 30 de ani?
Dar daca viata ar avea totusi un sens? Si dvs. ati trai ca si cand n-ar avea? Ajuns la capatul vietii, ce credeti ca vi s-ar intampla?
Stiti ca in Biblie exista un cuvat care nu trebuie sa ne lase indiferenti, dimpotriva:
“oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata”, Evrei 9.27
Trebuie sa cunosti aceasta realitate biblica, ca sa-ti pui in mod serios intrebarea: “Care este datoria sau scopul meu pe pamant?” Cum sa murim si sa ajungem in fata judecatii lui Dumnezeu, daca ne-a scapat insusi sensul vietii?
Cine ne poate da un raspuns corect? Cine mi-ar putea da raspuns la intrebarea “De ce traiesc?”. Cine? Biserica? Nu! Preotul? Nu! El este in aceeasi situatie ca si mine. Savantii? Filozofii? Nici ei nu pot da un raspuns la intrebarea: “De ce traiesc?”.
Numai Unul singur poate sa ne spuna de ce traim. Cel caruia ii datoram viata, Cel care ne-a creat, Dumnezeu!
Numai Cel care ne-a creat poate sa ne spuna pentru ce ne-a creat! Raspunsul la intrebarea: “De ce traiesc?”, il primim doar prin revelatie, prin descoperire de sus. Dumnezeu trebuie sa ne-o spuna. Daca n-as fi un cititor asiduu al Bibliei, acesta intrebare m-ar oblige s-o citesc. Caci n-as suporta sa nu stiu de ce traiesc in acesta lume blestemata (“Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta.”, cf. Geneza 3). Numai in Biblie gasim raspunsul la intrebarea sensului vietii. Oamenii spun: “Dar noi nu citim Biblia!” Atunci le putem spune ca nu au cugetat niciodata cu adevarat serios la intrebarea legitima: “de ce traiesc?”. Dar prostia este o boala foarte raspandita si daca ar si durea, in toata lumea s-ar auzi vaiete de peste tot.
Daca dam raspunsul intr-o singura fraza, acesta ar fi: Dumnezeu ne-a creat ca sa devenim copiii Lui!
Asa cum unui tata ii place sa se regaseasca in fiul lui, tot asa si Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau. Dumnezeu vrea ca noi sa devenim copiii Lui, care sa-I vorbeasca si carora sa le vorbeasca, care sa-L iubeasca sip e care sa-iI iubeasca. Va rugati voi? E o grea viata pentru un parinte cand copilul lui sa nu-i vorbeasca ani de zile. Iar un om care nu se roaga, nu vorbeste cu Tatal lui ceresc. Pentru aceasta suntem pe lume, pentru a fi copiii lui Dumnezeu, a-I vorbi Lui, a-L iubi pe El. Nu vorbesc aici de biserica, de dogme, de religie, ci vorbesc de Dumnezeul Cel viu. El te-a creat ca sa fii copilul Lui! Esti tu déjà copilul Lui? Daca,da, glorie Domnului!
Dac, nu, fa un pas acum. Noi trebuie sa devenim copiii Lui, caci de la natura nu suntem copiii Lui Dumnezeu. Primul om, Adam, facut dupa chipul lui Dumnezeu, a mancat din pomul oprit. A dorit sa fie autonom, sa scape de autoritatea lui Dumnezeu. Nu s-a indoit de existenta lui Dumnezeu, ci si-a zis: “Vreau sa-mi conduc viata cum doresc eu!” Poate ai dori sa intrebi cum il poti gasi pe Dumnezeu. Dar, daca ar fi sa-l intrebi pe stramosul nostru Adam, el ti-ar spune: “Adevarata problema nu e cum sa-L gasesc pe Dumnezeu! Caci El este aici. Dar, fii sincer, ceea ce va preocupa pe voi ceilalti e mai degraba cum puteti sa scapati de El. Caci marea problema e ca nu poti scapa de El!”
“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mana peste mine. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; Daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice: Cel putin intunericul ma va acoperi, si se va face noapte lumina dimprejurul meu! Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul ca lumina. Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele. Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor! Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine. …” Psalm 139
E bun raspunsul primit? Dumnezeu e aici, poti sa-L gasesti. Nu te poti debarasa de El. Sunt oameni care nu-I neaga existenta, dar nici nu-I apartin Lui. Nu ii e nici dusman, nici prieten. Si astfel omul lasa nerezolvata cea mai importanta problema a vietii lui.
“Ce mai prieten si ce frate, noi in Isus am gasit,/ Caci Isus vesnic ne-aude, si ne-ajuta de-am strigat. (Dintr-o cantare crestina).
Peste tot auzi: “Omul modern nu se intereseaza de Dumnezeu”. Atunci nu putem decat sa spunem ca: “Starea omului modern e grava.”
Cineva care vrea sa devina scriitor, trebuie sa aiba chemarea scrisului. Cine doreste sa devina pianist, trebuie sa aiba chemarea muzicii, a exersarii la pian. Nu poate fi pianist cine nu are acesta chemare. Tot asa, chemarea sau menirea omului, este aceea sa devina copil al lui Dumnezeu. Cand omul modern nu se intereseaza de aceasta, el isi greseste chemarea de om. Cand omul modern, de azi, nu se intereseaza de aceasta, el isi greseste chemarea de om. Este inutil in acest caz sa discuti cu el orice lucruri posibile si imposibile, chiar daca subiectul il intereseaza. Nu odata am spus interlocutorilor mei: “Putem discuta multe, dar le gasec inutile, fata de a vorbi despre viata vesnica, despre Cuvantul lui Dumnezeu.”. Avem de facut o alegere.
Cum pot devei copil a lui Dumnezeu? Iata o intrebare buna. Biblia spune ca Isus a venit din lumea lui Dumnezeu in acesta lume. “Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mana peste mine. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; Daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice: Cel putin intunericul ma va acoperi, si se va face noapte lumina dimprejurul meu! Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul ca lumina.” Noi traim intr-o lume tridimensionala, iar Biblia ne adduce o viziune multidimensionala. In lume avem lungime, latime, inaltime(adancime). Dar exista si alte dimensiuni. Dumnezeu se afla in alte dimensiuni. El este aproape, langa noi. El ne insoteste. Ne vede cand suntem pe cai bune, ne vede sic and suntem pe cai rele. Dar ne este cu neputinta sa trecem zidul care ne separa de cealalta dimensiune. Numai Dumnezeu poate s-o faca. El l-a trecut si a venit la noi in Isus. Gasim un text care spune ca El a venit la proprietatea Sa, la creatia Sa, la ai Sai, dar ai Sai nu L-au primit, dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat puterea sa devina copii ai Lui Dumnezeu. (Ioan 1.11-13). Primindu-L pe Isus devii copil al lui Dumnezeu.
“Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.”- Apocalipsa 3.19-20
Deschide usa inimii tale lui Isus si El va da sens vietii tale. GLORIE DOMNULUI!
Calatorind cu trenul un om ca la 65 de ani, din Campia Turzii, care acum avea domiciliu si in Cluj, aflat in pensie, mi-a marturisit ca din tinerete auzise chemarea lui Isus care dorea sa intre in inima lui. A vrut sa ia in serios chemarea Sa, frecventand o biserica evanghelica. Mi-a marturisit ca a inteles aceasta fara sa-i spuna cineva, prin descoperirea lui Dumnezeu. Dorea sa se pocaiasca si sa incheie un legamant in apa botezului. Se intampla in anii comunismului. Fiica sa lucra ca judecatoare si s-a opus:” Ce vor zice oamenii? Ce se va intampla cu viata noastra?” Si a amanat implinirea chemarii, desi zicea ca e convins ca auzise chemarea Domnului. Dar a amanat si regreta acest fapt, dar nu a dat viata chemarii. Biblia spune ca: “Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile”(Evrei 3.15).
“Caci El zice: La vremea potrivita, te-am ascultat, in ziua mantuirii, te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii.”, 2 Corinteni 6.2
De ce traim? Dumnezeu a dat raspunsul in Isus Cristos, cel rastignit si inviat. Si acest Isus sta in fata inimii tale si bate. Ar vrea sa intre sa cineze cu tine, si tu cu El!
GLORIE DOMNLUI CRISTOS!
Hickory Romanian Baptist Church est. in 1988 